1 Împărați 10:14-29 – Tronul

Versetele  de la 14 la 22 ne descriu bogățiile și splendoarea împărăției. Aurul, emblema justiției divine, domină peste tot sub domnia lui Solomon de la templu până la tron. Tronul era minunat: „așaceva nu se făcuse în nici o împărăție“. Era tronul dreptății și puterii și purta emblemele lui.

Când a fost înălțat în demnitatea regală, Solomon, potrivit poruncii lui David însuși (1:35), s-a înălțat pe tronul tatălui său. Îl vedem acum pe propriul său tron, în această minunată „casă a pădurii“, împodobită cu cinci sute de scuturi de aur, unde judeca cu dreptate.

La fel va fi cu Hristos. În prezent El este așezat pe tronul Tatălui Său, la dreapta Lui, după acest cuvânt: „Șezi la dreapta Mea până ce îi voi pune pe toți vrăjmașii Tăi așternut al picioarelor Tale“ (Ps. 110:1). Prin aceste cuvinte: „Șezi la dreapta Mea“, Dumnezeu Tatăl exprimă satisfacția deplină față de lucrarea împlinită de Fiul omului. Este ca și cum ar spune: Ia acest loc suprem și glorios, tu, Fiul Meu, până ce îți voi pregăti propriul Tău tron. Acesta trebuie să depășească orice alt tron. „Așaceva nu se făcuse în nici o împărăție“. Nici unul dintre cei care s-au ridicat împotriva Ta nu va fi cruțat, ei vor fi zdrobiți. Victoria ta asupra lor va fi prima treaptă pe care te vei urca la tron. Tronul Fiului omului victorios va fi fără seamăn după coborârea voluntară care l-a făcut să coboare mai jos decât ultimul dintre păcătoși. Atunci orice genunchi se va pleca, orice gură va proclama cu glas tare pe Domnul pe tronul său glorios. Până atunci, acest om care a băut „din pârâu pe cale“ este așezat pe tronul Dumnezeului suveran, la dreapta Majestății; dar este tronul Tatălui, pe care El se așează ca Fiul, mărturie a satisfacției depline a inimii părintești cu privire la El.

Nu numai împărăteasa din Seba a venit la Solomon, ci „tot pământul căuta faţa lui Solomon, ca să audă înţelepciunea lui“ (v. 23-29). Un timp fericit, când toți vor putea veni să se adape de la această sursă de înțelepciune divină, unii pentru a găsi toate gândurile lui Dumnezeu. Aceste versete cuprind și enumerarea bogățiilor împăratului. Aici necredincioșii vor clătina din cap deoarece pentru ei tot ce spune omul este verosimil, iar tot ce spune Dumnezeu nu poate decât să fie minciună. Așa este, de fapt, modul lor de a raționa. Într-un an Solomon primea aproximativ o sută de milioane în aur; împărăteasa din Seba îi dăduse optsprezece milioane; această sumă i-o dăduse și împăratul Tirului. Să fie ceva neverosimil în comparație cu veniturile actuale ale regatelor lumii? Și mai trebuie să ne amintim că, sub această domnie, toți împărații pământului îi plăteau tribut?

În v. 26-29 vedem puterea împăratului caracterizată de carele și călăreții lui. Toate împreună contribuiau la gloria domniei lui Solomon.