1 Împărați 3:1-3 – Fiica lui Faraon

„Şi Solomon s-a înrudit prin căsătorie cu Faraon, împăratul Egiptului, şi a luat pe fiica lui Faraon şi a adus-o în cetatea lui David, până avea să termine de zidit casa lui şi casa lui Yahve şi zidul Ierusalimului de jur-împrejur“.

Mențiunea că împărăția s-a întărit în mâna lui Solomon (2:12) este urmată, în cap. 2, de judecata care curățește împărăția de tot ce se ridicase împotriva lui David. Reînnoirea aceleiași mențiuni (2:46) este urmată, în cap. 3, de alianța cu împăratul Egiptului prin căsătorie. Solomon a încheiat o alianță chiar cu nația care altădată înrobise poporul lui și are o unire din cele mai intime luându-și soția din Egipt.

Această unire ne amintește de cea a lui Iosif cu o egipteancă, fiica preotului don On, dar semnificația simbolică este diferită. Iosif, respins de frații săi, înainte de a fi recunoscut de ei, a găsit în Egipt, printre națiuni, o soție și a avut fii, ceea ce ni se spune despre Hristos în Isaia 49:5-6. „deşi Israel nu este încă strâns te voi da şi ca lumină a naţiunilor, ca să fii mântuirea Mea, până la capătul pământului“. Căsătoria lui Iosif va fi mai curând simbolul relațiilor lui Hristos cel respins cu Biserica și al urmașilor pe care i-a dobândit în afara țării făgăduinței, înainte de a relua relațiile sale cu poporul.

Căsătoria lui Solomon cu fiica lui Faraon, încheiată în alte împrejurări, nu are aceeași semnificație. Împărăția era întărită în mâna împăratului, timpul cât Unsul lui Yahve a fost respins, în persoana lui David, a trecut; Solomon a fost întărit ca împărat al dreptății (dovedit astfel prin judecată) peste Israel, poporul său. Atunci și numai atunci a încheiat el o alianță cu Faraon și a luat de soție pe fiica lui, potrivit cu ceea ce este scris în Isaia 19:21-25: „Yahve Se va face cunoscut egiptenilor şi egiptenii Îl vor cunoaşte pe Yahve în ziua aceea; şi se vor închina cu jertfă şi dar de mâncare şi vor face o promisiune lui Yahve şi o vor împlini … În ziua aceea Israel va fi al treilea, alături de Egipt şi de Asiria, o binecuvântare în mijlocul pământului, pentru că Yahve al oştirilor îi va binecuvânta, zicând: «Binecuvântat fie Egiptul, poporul Meu, şi Asiria, lucrarea mâinilor Mele, şi Israel, moştenirea Mea»“.

Solomon și-a adus soția egipteancă în cetatea lui David. Așa va fi la începutul domniei milenare, când națiunile vor fi asigurate prin alianța făcută cu Israel, reprezentată prin chivotul așezat pe Muntele Sionului (2 Sam. 6:12). Ca urmare, ele vor avea un loc special de binecuvântare, după cum mai târziu Solomon va zidi o casă pentru soția lui dintre națiuni, în afara cetății lui David, „pentru că a zis: «Soţia mea nu va locui în casa lui David, împăratul lui Israel, pentru că locurile în care a intrat chivotul Domnului sunt sfinte»“ (2 Cron. 8:11; 1 Împ. 9:24).

Până aici fiica lui Faraon a fost așezată în binecuvântările – dar nu și în relația – simbolizate prin chivot. Oriunde s-a aflat chivotul, atât în casa lui Obed-Edom (v. 2 Sam. 16: 11, 18, 20) cât și în Sion, a adus binecuvântare. În timpul mileniului națiunile vor avea acest privilegiu: „Şi multe popoare şi naţiuni puternice vor veni să-L caute pe Domnul oştirilor în Ierusalim şi să se roage lui Yahve … În zilele acelea, zece oameni din toate limbile naţiunilor vor apuca, da, vor apuca poala aceluia care este iudeu, zicând: «Vom merge cu voi, pentru că noi am auzit că Dumnezeu este cu voi»“ (Zah. 8:223-23).