01 Cina Domnului

Doresc să prezint câteva observaţii relativ la Cina Domnului, cu scopul de a îndrepta gândul tuturor celor ce iubesc Numele si lucrările lui Hristos, spre un interes mai înflăcărat pentru această rânduială foarte importantă şi înviorătoare.

Trebuie să binecuvântăm pe Domnul pentru atenţia Sa plină de har faţă de nevoia noastră, stabilind această amintire a dragostei Sale în moartea Sa si de asemenea lăsând o masă la care toti care sunt mădulare ale trupului Său să se poată prezenta fără nici o altă condiţie, decât cea absolut necesară, a legăturii personale cu El şi a ascultării de El. Binecuvântatul Stăpân ştia bine tendinţa inimii noastre de a se îndepărta de El şi unii de alţii şi, pentru a face faţă acestei tendinţe a fost unul, cel puţin, din obiectivele Sale în instituirea Cinei. El adună pe ai Săi în jurul Persoanei Sale binecuvântate; El întinde pentru ei o masă unde, în vederea trupului Său frânt şi a sângelui Său vărsat, să-şi poată aminti de El şi de intensitatea dragostei Sale pentru ei şi de unde, de asemenea, ei pot privi înainte în viitor şi contempla gloria a cărei temelie veşnică este crucea. Acolo, ca nicăieri în altă parte, ei învaţă să uite deosebirile dintre ei si să se iubească unii pe alţii. Acolo ei pot privi în jur la cei pe care dragostea lui Dumnezeu i-a învitat la sărbătoare şi pe care sângele lui Hristos i-a pregătit să fie acolo.

Totuşi, pentru a mă exprima mai uşor şi mai scurt, mă voi limita la următoarele patru puncte:

– Ce este Cina Domnului.

– Împrejurările in care a fost instituită.

– Persoanele pentru care a fost dată.

– Timpul şi felul observării ei.