Mark A. Frees

Introducere Este un privilegiu pentru mine să prezint cititorului acestei broşuri adunările de creştini credincioşi, denumiţi uneori „fraţi” (N. tr. în vest „fraţii din Plymouth”). Scriu aceste rânduri cu oarecare ezitare, pentru că nu doresc cu nici un chip să înalţ pe om sau vreo grupare de oameni. Totuşi, mă simt îndatorat să împărtăşesc cu […]

1. Eliminarea „clerului” ca o clasă distinctă de credincioşi Biserica primară în simplitatea ei, aşa cum poate s-o constate orice cititor sincer al Noului Testament, nu cunoştea un lucru ca acela de a fi cineva „cleric” sau de profesiune slujitor al religiei. Ideea unei adunări de credincioşi condusă de un om care să fi fost […]

2. Supunerea faţă de învăţătura biblică referitoare la rolul femeii în adunare Acest punct ne aduce la o altă trăsătură a adunărilor, pe care unii o socotesc inadmisibilă; este vorba de ascultarea literală de învăţătura Scripturii cu privire la locul femeii în adunare. Această învăţătură se găseşte în versete ca 1 Corinteni 11 şi 14 şi […]

3. Înălţarea Persoanei şi lucrării lui Hristos Pot spune cu recunoştinţă că chiar înainte de a părăsi biserica denominaţională, scriitorii dintre „fraţi” m-au învăţat să-mi găsesc gloria în Persoana şi lucrarea Domnului Isus Hristos. Cărţi ca „Note asupra cărţii Levitic” scrisă de C. H. Mackintosh, „Expuneri cu privire la Epistola către Evrei” şi „Lămuriri cu […]

4. Amintirea Domnului în fiecare săptămână, prin frângerea pâinii Deşi Scripturile nu specifică cerinţe absolute cu privire la frecvenţa Mesei Domnului, este clar că biserica nou-testamentală practica Cina Domnului în fiecare duminică (Faptele Apostolilor 2.17; 1 Corinteni 11.17 etc). Nu numai atât, dar Masa Domnului era în centrul atenţiei la strângerea laolaltă. Acesta este un alt […]