Cornilescu – 1924 2 Cronici

1 Solomon*, fiul lui David, s-a întărit în domnie; Domnul* Dumnezeul lui a fost cu el; şi l-a înălţat* din ce în ce mai mult.

2 Solomon a poruncit întregului Israel, căpeteniilor* peste mii şi sute, judecătorilor, mai marilor întregului Israel, căpeteniilor caselor părinteşti;

3 şi Solomon s-a dus cu toată adunarea la înălţimea de la Gabaon*. Acolo se afla Cortul întâlnirii lui Dumnezeu, făcut în pustiu de Moise, robul Domnului.

4 Dar chivotul* lui Dumnezeu fusese mutat de David din Chiriat-Iearim la locul pe care i-l pregătise, căci îi întinsese un Cort la Ierusalim.

5 Tot acolo se afla, înaintea Cortului Domnului, altarul de aramă* pe care-l făcuse Beţaleel*, fiul lui Uri, fiul lui Hur.

6 Solomon şi adunarea au căutat pe Domnul. Şi acolo, pe altarul de aramă care era înaintea Cortului întâlnirii, a adus* Solomon Domnului o mie de arderi de tot.

7 În timpul nopţii*, Dumnezeu S-a arătat lui Solomon şi i-a zis: „Cere ce vrei să-ţi dau.”

8 Solomon a răspuns lui Dumnezeu: „Tu ai arătat o mare bunăvoinţă tatălui meu, David, şi m-ai pus* să domnesc în locul lui.

9 Acum, Doamne Dumnezeule, împlinească-se făgăduinţa Ta făcută tatălui meu David, fiindcă m-ai* pus să domnesc peste un popor mare la număr, ca pulberea pământului!

10 Dă-mi, dar*, înţelepciune şi pricepere, ca să ştiu cum să mă port* în fruntea acestui popor! Căci cine ar putea să judece pe poporul Tău, pe poporul acesta atât de mare?”

11 Dumnezeu* a zis lui Solomon: „Fiindcă dorinţa aceasta este în inima ta, fiindcă nu ceri nici bogăţii, nici averi, nici slavă, nici moartea vrăjmaşilor tăi, nici chiar o viaţă lungă, ci ceri pentru tine înţelepciune şi pricepere ca să judeci pe poporul Meu, peste care te-am pus să domneşti,

12 înţelepciunea şi priceperea îţi sunt date. Îţi voi da, pe deasupra, bogăţii, averi şi slavă, cum n-a mai avut niciodată niciun împărat* înaintea ta şi cum nici nu va mai avea după tine.”

13 Solomon s-a întors la Ierusalim, după ce a părăsit înălţimea de la Gabaon şi Cortul întâlnirii. Şi a domnit peste Israel.

14 Solomon* a strâns care şi călărime; avea o mie patru sute de care şi douăsprezece mii de călăreţi, pe care i-a aşezat în cetăţile unde ţinea carele şi la Ierusalim lângă împărat.

15 Împăratul* a făcut argintul şi aurul tot atât de obişnuite la Ierusalim ca pietrele, şi cedrii tot atât de obişnuiţi ca sicomorii care cresc în câmpie.

16 Solomon* îşi aducea caii din Egipt; o ceată de negustori ai împăratului se duceau şi-i luau în cete pe un preţ hotărât;

17 se duceau şi aduceau din Egipt un car cu şase sute de sicli de argint, şi un cal, cu o sută cincizeci de sicli. Tot aşa aduceau şi pentru toţi împăraţii hetiţilor şi pentru împăraţii Siriei.