GBV – București 2001 Apocalipsa

1 Descoperirea lui Isus Hristos, pe care I-a dat-o Dumnezeu, ca să le arate robilor Săi ce trebuie să aibă loc în curând; şi a făcut-o cunoscut, trimiţând-o prin îngerul Său robului Său Ioan,

2 care a dat mărturie despre Cuvântul lui Dumnezeu şi despre mărturia lui Isus Hristos, toate lucrurile pe care le-a văzut.

3 Ferice de cine citeşte şi de cei care aud cuvintele profeţiei şi păzesc cele scrise în ea, pentru că timpul este aproape.

4 Ioan, către cele şapte adunări care sunt în Asia: Har vouă şi pace de la Cel care este şi care era şi care vine şi de la cele şapte Duhuri care sunt înaintea tronului Său

5 şi de la Isus Hristos, Martorulcredincios, Întâiul-născut din morţi şi Mai-Marele împăraţilor pământului. A Aceluia care ne iubeşte şi ne-a spălat de păcatele noastre în sângele Său

6 şi ne-a făcut o împărăţie, preoţi pentru Dumnezeul şi Tatăl Său: a Lui fie gloria şi puterea în vecii vecilor! Amin.

7 Iată, El vine cu norii şi orice ochi Îl va vedea şi cei care L-au străpuns; şi toate seminţiile pământului se vor jeli din cauza Lui! Da, amin.

8 „Eu sunt Alfa şi Omega“, spune Domnul Dumnezeu, Cel care este şi care era şi care vine, Cel Atotputernic.

9 Eu, Ioan, fratele vostru şi împreună-părtaş la necazul şi împărăţia şi răbdarea în Isus, eram în insula numită Patmos, pentru Cuvântul lui Dumnezeu şi pentru mărturia lui Isus.

10 Eram în Duh în ziua Domnului şi am auzit înapoia mea un glas puternic ca de trâmbiţă,

11 spunând: „Ce vezi, scrie într-o carte şi trimite celor şapte adunări: la Efes, şi la Smirna, şi la Pergam, şi la Tiatira, şi la Sardes, şi la Filadelfia şi la Laodiceea“.

12 Şi m-am întors să văd glasul care îmi vorbea; şi, întorcându mă, am văzut şapte sfeşnice de aur

13 şi, în mijlocul celor şapte sfeşnice, pe Cineva asemenea unui Fiu al Omului, îmbrăcat cu o mantie care-I ajungea până la picioare şi încins la piept cu un brâu de aur:

14 capul şi părul Lui erau albe ca lâna albă, ca zăpada; şi ochii Lui, ca o flacără de foc;

15 şi picioarele Lui, ca arama strălucitoare, ca arzând într-un cuptor; şi glasul Lui, ca un vuiet de ape multe;

16 şi în mâna dreaptă avea şapte stele; şi din gura Lui ieşea o sabie ascuţită cu două tăişuri; şi înfăţişarea Lui era ca soarele care străluceşte în puterea lui.

17 Şi, când L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca mort; şi El Şi-a pus mâna dreaptă peste mine, spunând: „Nu te teme! Eu sunt Cel dintâi, şi Cel din urmă,

18 şi Cel viu; şi am fost mort şi iată, sunt viu în vecii vecilor; şi am cheile morţii şi ale Locuinţei morţilor.

19 Scrie deci ce ai văzut şi cele ce sunt şi ceea ce va fi după acestea.

20 Taina celor şapte stele pe care le-ai văzut în mâna Mea dreaptă şi cele şapte sfeşnice de aur: cele şapte stele sunt îngeri ai celor şapte adunări şi cele şapte sfeşnice sunt şapte adunări.