Capitolul 1
Mersul tuturor lucrurilor
1 Cuvintele Eclesiastului*, fiul lui David, împăratul Ierusalimului.
Eclesiastul 1:12; Eclesiastul 7:27; Eclesiastul 12:-2;
2 O, deşertăciune* a deşertăciunilor, zice Eclesiastul, o, deşertăciune a deşertăciunilor! Totul* este deşertăciune.
Psalmii 39:5; Psalmii 39:6; Psalmii 39:9; Psalmii 39:19; Psalmii 144:4; Eclesiastul 12:8; Romani 8:20;
3 Ce* folos are omul din toată truda pe care şi-o dă sub soare?
Eclesiastul 2:22; Eclesiastul 3:9;
4 Un neam trece, altul vine, şi* pământul rămâne veşnic în picioare.
Psalmii 104:5; Psalmii 119:90;
5 Soarele* răsare, apune şi aleargă spre locul de unde răsare din nou.
6 Vântul* suflă spre miazăzi şi se întoarce spre miazănoapte; apoi iarăşi se întoarce şi începe din nou aceleaşi rotiri.
7 Toate* râurile se varsă în mare, şi marea tot nu se umple: ele aleargă necurmat spre locul de unde pornesc, ca iarăşi să pornească de acolo.
Iov 38:10; Psalmii 104:8; Psalmii 104:9;
8 Toate lucrurile sunt într-o necurmată frământare, aşa cum nu se poate spune; ochiul* nu se mai satură privind, şi urechea nu oboseşte auzind.
9 Ce* a fost va mai fi, şi ce s-a făcut se va mai face; nu este nimic nou sub soare.
10 Dacă este vreun lucru despre care s-ar putea spune: „Iată ceva nou!”, demult lucrul acela era şi în veacurile dinaintea noastră.
11 Nimeni nu-şi mai aduce aminte de ce a fost mai înainte; şi ce va mai fi, ce se va întâmpla mai pe urmă, nu va lăsa nicio urmă de aducere aminte la cei ce vor trăi mai târziu.
Deşertăciunea tuturor lucrurilor
12 Eu*, Eclesiastul, am fost împărat peste Israel, în Ierusalim.
13 Mi-am pus inima să cercetez şi să adâncesc cu înţelepciune tot ce se întâmplă sub ceruri: iată o îndeletnicire* plină de trudă la care supune Dumnezeu pe fiii oamenilor.
Geneza 3:19; Eclesiastul 3:10;
14 Am văzut tot ce se face sub soare; şi iată că totul este deşertăciune şi goană după vânt!
15 Ce* este strâmb nu se poate îndrepta, şi ce lipseşte nu poate fi trecut la număr.
16 Am zis în mine însumi: „Iată că am sporit şi am întrecut* în înţelepciune pe toţi cei ce au stăpânit înaintea mea peste Ierusalim, şi mintea mea a văzut multă înţelepciune şi ştiinţă.
1 Împăraţi 3:12; 1 Împăraţi 3:13; 1 Împăraţi 4:30; 1 Împăraţi 10:7; 1 Împăraţi 10:23; Eclesiastul 2:9;
17 Mi-am pus* inima să cunosc înţelepciunea şi să cunosc prostia şi nebunia. Dar am înţeles că şi aceasta este goană după vânt.
Eclesiastul 2:3; Eclesiastul 2:12; Eclesiastul 7:23; Eclesiastul 7:25; 1 Tesaloniceni 5:21;
18 Căci unde* este multă înţelepciune este şi mult necaz, şi cine ştie multe are şi multă durere.