Cornilescu – 1924 Habacuc

1 Prorocia descoperită prorocului Habacuc.

2 Până când voi striga către Tine, Doamne, fără* s-asculţi? Până când mă voi tângui Ţie, fără să dai ajutor?

3 Pentru ce mă laşi să văd nelegiuirea, şi Te uiţi la nedreptate? Asuprirea şi silnicia se fac sub ochii mei, se nasc certuri şi se stârneşte gâlceavă.

4 De aceea Legea este fără putere, şi dreptatea nu se vede, căci cel rău* biruie pe cel neprihănit, de aceea se fac judecăţi nedrepte. –

5 Aruncaţi-vă ochii* printre neamuri şi priviţi, uimiţi-vă şi îngroziţi-vă! Căci în zilele voastre voi face o lucrare pe care n-aţi crede-o, dacă v-ar povesti-o cineva!

6 Iată, voi ridica pe haldei*, popor turbat şi iute, care străbate întinderi mari de ţări ca să pună mâna pe locuinţe care nu sunt ale lui.

7 El este grozav şi înfricoşat; numai din el însuşi îi iese dreptul şi mărirea lui.

8 Caii lui sunt mai iuţi decât leoparzii, mai sprinteni decât lupii de seară*, şi călăreţii lui înaintează în galop de departe, zboară* ca vulturul care se repede asupra prăzii.

9 Tot poporul acesta vine numai ca să jefuiască; privirile lui lacome caută înainte, şi strânge prinşi de război ca nisipul.

10 Îşi bate joc de împăraţi, şi voievozii sunt o nimica pentru el, râde de toate întăriturile, căci îngrămădeşte pământ şi le ia.

11 Apoi aprinderea i se îndoaie, întrece măsura, şi se face vinovat, căci puterea* lui o ia ca dumnezeu al lui!

12 Doamne, nu eşti Tu* din veşnicie, Dumnezeul meu, Sfântul meu? Nu vom muri! Doamne, Tu ai ridicat pe poporul acesta ca să-Ţi împlineşti judecăţile Tale*; Tu, Stânca mea, l-ai ridicat ca să dai prin el pedepsele Tale!

13 Ochii Tăi sunt aşa de curaţi* că nu pot să vadă răul şi nu poţi să priveşti nelegiuirea! Cum* ai putea privi Tu pe cei mişei, şi să taci când cel rău mănâncă pe cel mai neprihănit decât el?

14 Vei face Tu omului ca peştilor mării, ca târâtoarei care n-are stăpân?

15 El îi scoate* pe toţi cu undiţa, îi trage în mreaja sa, îi strânge în năvodul său. De aceea se bucură şi se înveseleşte.

16 De aceea aduce jertfe* mrejei sale, aduce tămâie năvodului său; căci lor le datorează partea lui cea grasă şi bucatele lui gustoase!

17 Pentru aceasta îşi va goli el întruna mreaja şi va înjunghia fără milă pe neamuri?