Capitolul 1
CARTEA ÎNTÂIA
1 Ferice de omul* care nu se duce la sfatul celor răi,nu se opreşte pe calea celor păcătoşişi nu se aşază pe scaunul* celor batjocoritori!
Psalmii 26:4; Proverbe 4:14; Proverbe 4:15; Ieremia 15:17;
2 Ci îşi găseşte plăcerea* în Legea Domnului,şi zi şi noapte cugetă la Legea* Lui!
Iosua 1:8; Psalmii 119:1; Psalmii 119:35; Psalmii 119:47; Psalmii 119:92; Psalmii 119:97;
3 El este ca un pom sădit* lângă un izvor de apă,care îşi dă rodul la vremea luişi ale cărui frunze nu se veştejesc:tot ce începe, duce la bun sfârşit*.
Geneza 39:3; Geneza 39:23; Psalmii 128:2; Isaia 3:10; Ieremia 17:8; Ezechiel 47:12;
4 Nu tot aşa este cu cei răi:ci ei sunt ca pleava* pe care o spulberă vântul.
Iov 21:18; Psalmii 35:5; Isaia 17:13; Isaia 29:5; Osea 13:3;
5 De aceea cei răi nu pot ţine capul sus în ziua judecăţii,nici păcătoşii în adunarea celor neprihăniţi.
6 Căci Domnul* cunoaşte calea celor neprihăniţi,dar calea păcătoşilor duce la pieire.