Capitolul 1
Îndemn la pocăinţă
1 În luna a opta, în* anul al doilea al lui Darius, cuvântul Domnului a vorbit prorocului Zaharia*, fiul lui Berechia, fiul lui Ido, astfel:
Ezra 4:24; Ezra 5:1; Hagai 1:1; Matei 23:35;
2 „Domnul S-a mâniat foarte tare pe părinţii voştri.
3 Spune-le, dar: „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Întoarceţi-vă* la Mine, zice Domnul oştirilor, şi Mă voi întoarce şi Eu la voi, zice Domnul oştirilor.
Ieremia 25:5; Ieremia 35:15; Mica 7:19; Maleahi 3:7; Luca 15:20; Iacov 4:8;
4 Nu fiţi ca părinţii voştri, cărora le vorbeau* prorocii de mai înainte, zicând: „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Întoarceţi-vă* de la căile voastre cele rele, de la faptele voastre cele rele!”, dar n-au ascultat şi n-au luat aminte la Mine, zice Domnul.
2 Cronici 36:15; 2 Cronici 36:16; Isaia 31:6; Ieremia 3:12; Ieremia 18:11; Ezechiel 18:30; Osea 14:1;
5 Unde sunt acum părinţii voştri? Şi puteau prorocii să trăiască veşnic?
6 Totuşi cuvintele* Mele şi poruncile pe care le dădusem slujitorilor Mei prorocii ca să le vestească n-au atins ele pe părinţii voştri? Şi atunci ei s-au întors şi au zis: „Domnul oştirilor ne-a făcut cum* hotărâse să ne facă, după căile şi faptele noastre!”
Isaia 55:1; Plângerile lui Ieremia 1:18; Plângerile lui Ieremia 2:17;
Vedenii
7 În a douăzeci şi patra zi a lunii a unsprezecea, care este luna Şebat, în anul al doilea al lui Darius, cuvântul Domnului a vorbit prorocului Zaharia, fiul lui Berechia, fiul lui Ido, astfel:
8 M-am uitat noaptea, şi iată că un om* era călare pe un cal roşu şi stătea între mirţi într-un umbrar; în urma lui erau nişte cai roşii*, murgi şi albi.
Iosua 5:13; Zaharia 6:-5; Apocalipsa 6:4;
9 Am întrebat: „Ce înseamnă caii aceştia, domnul meu?” Şi îngerul care vorbea cu mine mi-a zis: – Îţi voi arăta ce înseamnă caii aceştia!”
10 Omul care stătea între mirţi a luat cuvântul şi a zis: „Aceştia* sunt aceia pe care i-a trimis Domnul să cutreiere pământul!”
11 Şi* ei au vorbit Îngerului Domnului care stătea între mirţi şi au zis: „Am cutreierat pământul, şi iată că tot pământul este în pace şi liniştit!”
Psalmii 103:20; Psalmii 103:21;
12 Atunci Îngerul Domnului a luat cuvântul şi a zis: „Doamne* al oştirilor, până când nu vei avea milă de Ierusalim şi de cetăţile lui Iuda, pe care Te-ai mâniat în aceşti şaptezeci de ani*?”
Psalmii 102:13; Ieremia 25:11; Ieremia 25:12; Daniel 9:2; Zaharia 7:5; Apocalipsa 6:10;
13 Domnul a răspuns cu vorbe bune*, cu vorbe de mângâiere îngerului care vorbea cu mine.
14 Şi îngerul care vorbea cu mine mi-a zis: „Strigă şi zi: „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Sunt plin de o mare gelozie* pentru Ierusalim şi pentru Sion
15 şi sunt plin de o mare mânie împotriva neamurilor îngâmfate; căci Mă mâniasem numai puţin*, dar ele au ajutat spre nenorocire.”
16 De aceea aşa vorbeşte Domnul: „Mă întorc* cu îndurarea către Ierusalim; Casa Mea va fi zidită iarăşi în el, şi funia* de măsurat se va întinde asupra Ierusalimului.”
Isaia 12:1; Isaia 54:8; Zaharia 2:1; Zaharia 2:2; Zaharia 2:10; Zaharia 8:3;
17 Strigă din nou şi zi: „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Cetăţile Mele vor avea iarăşi belşug de bunătăţi, Domnul va mângâia iarăşi Sionul*, va alege iarăşi* Ierusalimul.”
Isaia 14:1; Isaia 51:3; Zaharia 2:12; Zaharia 3:2;
18 Am ridicat ochii şi m-am uitat, şi iată că erau patru coarne!
19 Am întrebat îngerul care vorbea cu mine: „Ce înseamnă coarnele acestea?” Şi el mi-a zis: „Acestea* sunt coarnele care au risipit pe Iuda, pe Israel şi Ierusalimul.”
Ezra 4:1; Ezra 4:4; Ezra 4:7; Ezra 5:3;
20 Domnul mi-a arătat patru fierari.
21 Eu am întrebat: „Ce vor să facă aceştia?” Şi el a zis: „Aceştia vin să sperie coarnele care au risipit pe Iuda, de n-a mai putut ridica nimeni capul; fierarii aceştia au venit să sperie şi să taie coarnele neamurilor care au ridicat cornul* împotriva ţării lui Iuda ca să-i risipească locuitorii.”