Cornilescu – 1924 Zaharia

1 În luna a opta, în* anul al doilea al lui Darius, cuvântul Domnului a vorbit prorocului Zaharia*, fiul lui Berechia, fiul lui Ido, astfel:

2 „Domnul S-a mâniat foarte tare pe părinţii voştri.

3 Spune-le, dar: „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Întoarceţi-vă* la Mine, zice Domnul oştirilor, şi Mă voi întoarce şi Eu la voi, zice Domnul oştirilor.

4 Nu fiţi ca părinţii voştri, cărora le vorbeau* prorocii de mai înainte, zicând: „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Întoarceţi-vă* de la căile voastre cele rele, de la faptele voastre cele rele!”, dar n-au ascultat şi n-au luat aminte la Mine, zice Domnul.

5 Unde sunt acum părinţii voştri? Şi puteau prorocii să trăiască veşnic?

6 Totuşi cuvintele* Mele şi poruncile pe care le dădusem slujitorilor Mei prorocii ca să le vestească n-au atins ele pe părinţii voştri? Şi atunci ei s-au întors şi au zis: „Domnul oştirilor ne-a făcut cum* hotărâse să ne facă, după căile şi faptele noastre!”

7 În a douăzeci şi patra zi a lunii a unsprezecea, care este luna Şebat, în anul al doilea al lui Darius, cuvântul Domnului a vorbit prorocului Zaharia, fiul lui Berechia, fiul lui Ido, astfel:

8 M-am uitat noaptea, şi iată că un om* era călare pe un cal roşu şi stătea între mirţi într-un umbrar; în urma lui erau nişte cai roşii*, murgi şi albi.

9 Am întrebat: „Ce înseamnă caii aceştia, domnul meu?” Şi îngerul care vorbea cu mine mi-a zis: – Îţi voi arăta ce înseamnă caii aceştia!”

10 Omul care stătea între mirţi a luat cuvântul şi a zis: „Aceştia* sunt aceia pe care i-a trimis Domnul să cutreiere pământul!”

11 Şi* ei au vorbit Îngerului Domnului care stătea între mirţi şi au zis: „Am cutreierat pământul, şi iată că tot pământul este în pace şi liniştit!”

12 Atunci Îngerul Domnului a luat cuvântul şi a zis: „Doamne* al oştirilor, până când nu vei avea milă de Ierusalim şi de cetăţile lui Iuda, pe care Te-ai mâniat în aceşti şaptezeci de ani*?”

13 Domnul a răspuns cu vorbe bune*, cu vorbe de mângâiere îngerului care vorbea cu mine.

14 Şi îngerul care vorbea cu mine mi-a zis: „Strigă şi zi: „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Sunt plin de o mare gelozie* pentru Ierusalim şi pentru Sion

15 şi sunt plin de o mare mânie împotriva neamurilor îngâmfate; căci Mă mâniasem numai puţin*, dar ele au ajutat spre nenorocire.”

16 De aceea aşa vorbeşte Domnul: „Mă întorc* cu îndurarea către Ierusalim; Casa Mea va fi zidită iarăşi în el, şi funia* de măsurat se va întinde asupra Ierusalimului.”

17 Strigă din nou şi zi: „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Cetăţile Mele vor avea iarăşi belşug de bunătăţi, Domnul va mângâia iarăşi Sionul*, va alege iarăşi* Ierusalimul.”

18 Am ridicat ochii şi m-am uitat, şi iată că erau patru coarne!

19 Am întrebat îngerul care vorbea cu mine: „Ce înseamnă coarnele acestea?” Şi el mi-a zis: „Acestea* sunt coarnele care au risipit pe Iuda, pe Israel şi Ierusalimul.”

20 Domnul mi-a arătat patru fierari.

21 Eu am întrebat: „Ce vor să facă aceştia?” Şi el a zis: „Aceştia vin să sperie coarnele care au risipit pe Iuda, de n-a mai putut ridica nimeni capul; fierarii aceştia au venit să sperie şi să taie coarnele neamurilor care au ridicat cornul* împotriva ţării lui Iuda ca să-i risipească locuitorii.”