Telescopul

„El socoteşte numărul stelelor: şi le dă nume la toate. Mare este Domnul nostru şi puternic prin tăria Lui: priceperea Lui este fără margini” (Psalmul 147.4-5).

Cu ochiul liber, noi putem vedea aproximativ cinci mii de stele. Cu un telescop obişnuit pot fi văzute două milioane de stele. Telescopul Palomar măreşte atât de mult vederea noastră, încât se pot vedea miliarde şi miliarde de stele.

Cunoscutul astronom englez James Leans a spus că există probabil atât de multe stele ca şi grăunţii de nisip de pe toate plajele lumii. Totuşi, stelele nu sunt îngrămădite toate împreună.

Mai curând, ele sunt ca nişte faruri singuratice, plutitoare pe un ocean fără ţărmuri. Totuşi, Dumnezeu le vede pe toate şi le cheamă pe nume.

Tot aşa, El mă vede pe mine. Mă cheamă pe nume. Mă înţelege pe mine şi pe fiecare în parte. Este vreo durere a mea pe care să n-o poată alina Domnul meu? Este vreo şoaptă pe care să nu mi-o audă El? Este vreo lacrimă care să se prelingă pe obrazul meu ars de durere şi pe care să nu mi-o şteargă palma Sa duioasă? Este vreo povară a mea pe care să nu mi-o poată lua mâna Sa străpunsă? Numele meu este preţios înaintea Lui, chiar dacă nu am nici un merit. El mă iubeşte pentru că este Iubire.

Omul şi-a Construit un telescop ca să vadă stelele de pe cer. Dumnezeu Şi-a jertfit singurul Fiu născut ca să vadă fiecare rană a celor pe care Şi i-a dorit la sânul Său pentru eternitate.