Cornilescu – 1924 Faptele apostolilor

1 Teofile*, în cea dintâi carte a mea am vorbit despre tot ce a început Isus să facă şi să înveţe pe oameni,

2 de la început până* în ziua în care S-a înălţat la cer, după ce, prin Duhul Sfânt, dăduse* poruncile Sale apostolilor pe care-i alesese.

3 După patima Lui, li S-a înfăţişat viu*, prin multe dovezi, arătându-li-Se deseori, timp de patruzeci de zile, şi vorbind cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăţia lui Dumnezeu.

4 Pe* când Se afla cu ei, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte acolo făgăduinţa Tatălui, „pe care*”, le-a zis El, „aţi auzit-o de la Mine.

5 Căci* Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veţi* fi botezaţi cu Duhul Sfânt.”

6 Deci apostolii, pe când erau strânşi laolaltă, L-au întrebat: „Doamne*, în vremea aceasta ai de gând să aşezi* din nou Împărăţia lui Israel?”

7 El le-a răspuns: „Nu* este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele; pe acestea Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa.

8 Ci* voi veţi primi o putere, când Se va coborî* Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi* fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului.”

9 După* ce a spus aceste lucruri, pe când se uitau ei la El, S-a înălţat* la cer, şi un nor L-a ascuns din ochii lor.

10 Şi, cum stăteau ei cu ochii pironiţi spre cer, pe când Se suia El, iată că li s-au arătat doi bărbaţi îmbrăcaţi în* alb

11 şi au zis: „Bărbaţi galileeni*, de ce staţi şi vă uitaţi spre cer? Acest Isus, care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru, va* veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer.”

12 Atunci* ei s-au întors în Ierusalim din muntele numit al Măslinilor, care este lângă Ierusalim, departe cât un drum în ziua Sabatului.

13 Când au ajuns acasă, s-au suit în* odaia de sus, unde stăteau de obicei. Erau: Petru*, Iacov, Ioan, Andrei, Filip, Toma, Bartolomeu, Matei, Iacov, fiul lui Alfeu, Simon* Zelotul şi Iuda*, fiul lui Iacov.

14 Toţi aceştia* stăruiau cu un cuget în rugăciune şi în cereri, împreună cu femeile* şi cu Maria, mama lui Isus, şi cu fraţii* Lui.

15 În zilele acelea, Petru s-a sculat în mijlocul fraţilor – numărul* celor adunaţi laolaltă era de aproape o sută douăzeci – şi a zis:

16 „Fraţilor, trebuia să se împlinească Scriptura* spusă de Duhul Sfânt mai înainte, prin gura lui David, despre Iuda, care* a fost călăuza celor ce au prins pe Isus.

17 El* era din numărul nostru şi era părtaş al aceleiaşi slujbe*.

18 Omul* acesta a dobândit un ogor cu plata* nelegiuirii lui, a căzut cu capul în jos, a plesnit în două prin mijloc şi i s-au vărsat toate măruntaiele.”

19 Lucrul acesta a ajuns aşa de cunoscut de toţi locuitorii din Ierusalim, încât ogorul acela a fost numit în limba lor: „Acheldama”, adică: „Ogorul sângelui.” –

20 În adevăr, în cartea Psalmilor este scris: „Locuinţa lui să rămână* pustie, şi nimeni să nu locuiască în ea!” şi: „Slujba* lui s-o ia altul!”

21 Trebuie deci ca, dintre cei ce ne-au însoţit în toată vremea în care a trăit Domnul Isus între noi,

22 cu începere* de la botezul lui Ioan până în ziua când S-a înălţat* El de la noi, să fie rânduit unul care să ne însoţească drept* martor al învierii Lui.

23 Ei au pus înainte pe doi: pe Iosif, numit Barsaba*, zis şi Iust, şi pe Matia.

24 Apoi au făcut următoarea rugăciune: „Doamne, Tu care* cunoşti inimile tuturor oamenilor, arată-ne pe care din aceşti doi l-ai ales

25 ca* să ia loc în slujba şi apostolia aceasta, din care a căzut Iuda ca să meargă la locul lui.”

26 Au tras la sorţi, şi sorţul a căzut pe Matia, care a fost numărat împreună cu cei unsprezece apostoli.