Capitolul 1
Vedenii asupra prăbuşirii lui Israel
1 Cuvântul Domnului a vorbit lui Iona*, fiul lui Amitai, astfel:
2 „Scoală-te, du-te la Ninive, cetatea cea mare*, şi strigă împotriva ei. Căci răutatea* ei s-a suit până la Mine!”
Geneza 10:11; Geneza 10:12; Geneza 18:20; Geneza 18:21; Ezra 9:6; Iona 3:2; Iona 3:3; Iona 4:11; Iacov 5:4; Apocalipsa 18:5;
3 Şi Iona s-a sculat* să fugă la Tars, departe de faţa Domnului. S-a coborât la Iafo* şi a găsit acolo o corabie care mergea la Tars. A plătit preţul călătoriei şi s-a suit în corabie ca să meargă împreună cu călătorii la Tars, departe* de faţa Domnului.
Geneza 4:16; Iosua 19:46; 2 Cronici 2:16; Iov 1:12; Iov 2:7; Iona 4:2; Faptele apostolilor 9:36;
4 Dar Domnul* a făcut să sufle pe mare un vânt năprasnic şi a stârnit o mare furtună. Corabia ameninţa să se sfărâme.
5 Corăbierii s-au temut, au strigat fiecare la dumnezeul lui şi au aruncat* în mare uneltele din corabie, ca s-o facă mai uşoară. Iona s-a coborât în fundul* corăbiei, s-a culcat şi a adormit dus.
1 Samuel 24:3; Faptele apostolilor 27:18; Faptele apostolilor 27:19; Faptele apostolilor 27:38;
6 Cârmaciul s-a apropiat de el şi i-a zis: „Ce dormi? Scoală-te şi cheamă* pe Dumnezeul tău! Poate că* Dumnezeu va voi să Se gândească la noi şi nu vom pieri!”
7 Şi au zis unul către altul: „Veniţi să tragem la sorţi*, ca să ştim din pricina cui a venit peste noi nenorocirea aceasta!” Au tras la sorţi, şi sorţul a căzut pe Iona.
Iosua 7:14; Iosua 7:16; 1 Samuel 10:9; 1 Samuel 10:20; 1 Samuel 14:41; 1 Samuel 14:42; Proverbe 16:33; Faptele apostolilor 1:26;
8 Atunci ei i-au zis: „Spune-ne* din pricina cui a venit peste noi nenorocirea aceasta? Ce meserie ai şi de unde vii? Care îţi este ţara şi din ce popor eşti?”
9 El le-a răspuns: „Sunt evreu, şi mă tem de Domnul Dumnezeul cerurilor care* a făcut marea şi uscatul!”
Psalmii 146:6; Faptele apostolilor 17:24;
10 Oamenii aceia au avut o mare teamă şi i-au zis: „Pentru ce ai făcut lucrul acesta?” Căci oamenii aceia ştiau că fugea de faţa Domnului, pentru că le spusese el.
11 Ei i-au zis: „Ce să-ţi facem, ca să se potolească marea faţă de noi?” Căci marea era din ce în ce mai înfuriată.
12 El le-a răspuns: „Luaţi-mă* şi aruncaţi-mă în mare, şi marea se va linişti faţă de voi! Căci ştiu că din vina mea vine peste voi această mare furtună!”
13 Oamenii aceştia vâsleau ca să ajungă la uscat, dar nu puteau*, pentru că marea se întărâta tot mai mult împotriva lor.
14 Atunci au strigat către Domnul şi au zis: „Doamne, nu ne pierde din pricina vieţii omului acestuia şi nu ne împovăra* cu sânge nevinovat! Căci Tu, Doamne, faci* ce vrei!”
Deuteronomul 21:8; Psalmii 115:3;
15 Apoi au luat pe Iona şi l-au aruncat în mare. Şi furia mării* s-a potolit.
16 Pe oamenii aceia i-a apucat o mare frică* de Domnul, şi au adus Domnului o jertfă, şi I-au făcut juruinţe.
Marcu 4:41; Faptele apostolilor 5:11;
17 Domnul a trimis un peşte mare să înghită pe Iona, şi* Iona a stat în pântecele peştelui trei zile şi trei nopţi.