Cornilescu – 1924 Plângerile lui Ieremia

1 Vai! Cum stă părăsită acum, cetatea aceasta atât de plină de popor altădată!A rămas* ca o văduvă!Ea, care altădată era mare între neamuri, fruntaşă* printre ţări,a ajuns roabă astăzi!

2 Plânge amarnic noaptea* şi-i curg lacrimi* pe obraji.Niciunul* din toţi* cei ce o iubeau n-o mângâie;toţi prietenii ei au părăsit-oşi i s-au făcut vrăjmaşi.

3 Iuda a plecat* în pribegie din pricina apăsării şi muncilor grele.Locuieşte* în mijlocul neamurilor şi nu găseşte odihnă!Toţi prigonitorii lui l-au ajuns tocmai când îi era mai mare strâmtorarea.

4 Drumurile Sionului sunt triste căci nimeni nu se mai duce la sărbători, toate porţile lui sunt pustii, preoţii lui oftează;fecioarele lui sunt mâhnite, şi el însuşi este plin de amărăciune.

5 Asupritorii* lui sar biruitori, vrăjmaşii lui sunt mulţumiţi. Căci Domnul l-a smerit din pricina mulţimii* păcatelor lui;copiii* lui au mers în robie înaintea asupritorului.

6 S-a dus de la fiica Sionului toată podoaba ei.Căpeteniile ei au ajuns ca nişte cerbi care nu găsesc păşuneşi merg fără putere înaintea celui ce-i goneşte.

7 În zilele necazului şi ticăloşiei lui, Ierusalimul îşi aduce amintede toate bunătăţile de care a avut parte din zilele străbune;când a căzut poporul lui în mâna asupritorului, nimeni nu i-a venit în ajutor,iar vrăjmaşii se uitau la el şi râdeau de prăbuşirea lui.

8 Greu a păcătuit* Ierusalimul! De aceea a ajuns de scârbă.Toţi cei ce-l preţuiau îl dispreţuiesc acum văzându-i goliciunea*,şi el însuşi se întoarce în altă parte şi oftează.

9 Necurăţia sta lipită pe poala hainei lui,şi nu se gândea* la sfârşitul său.A căzut greu de tot. Nimeni* nu-l mângâie. –„Vezi-mi ticăloşia, Doamne, căci iată ce semeţ este vrăjmaşul!” –

10 Asupritorul a întins mâna la tot ce avea el mai* scump;ba încă a văzut cum în Locaşul lui cel Sfânt au intrat* neamurilecărora Tu le porunciseşi să nu intre* în adunarea Ta!

11 Tot poporul lui caută* pâine suspinând;şi-au dat lucrurile scumpe pe hrană, numai ca să-şi ţină viaţa.„Uită-Te, Doamne, şi priveşte cât de înjosit sunt!”

12 O! voi, care treceţi pe lângă mine,priviţi şi vedeţi dacă* este vreo durere ca durerea mea,ca durerea cu care m-a lovit Domnul în ziua mâniei Lui aprinse!

13 Mi-a azvârlit de sus în oase un foc care le arde;mi-a întins un* laţ sub picioare şi m-a dat înapoi.M-a lovit cu pustiire şi o lâncezeală de toate zilele!

14 Mâna Lui a legat jugul* nelegiuirilor mele,care stau împletite şi legate de gâtul meu. Mi-a frânt puterea.Domnul m-a dat în mâinile acelora cărora nu pot să le stau împotrivă.

15 Domnul a trântit la pământ pe toţi vitejii din mijlocul meu;a strâns o oştire împotriva mea, ca să-mi prăpădească tineretul;ca în teasc a călcat* Domnul pe fecioara, fiica lui Iuda.

16 De aceea plâng, îmi varsă lacrimi* ochii,căci S-a depărtat de la mine Cel ce trebuia să mă* mângâie, Cel ce trebuia să-mi învioreze viaţa;fiii mei sunt zdrobiţi, căci vrăjmaşul a biruit. –

17 Sionul* întinde mâinile rugător, şi nimeni* nu-l mângâie.Domnul a trimis împotriva lui Iacov de jur împrejur vrăjmaşi;Ierusalimul a ajuns de batjocură în mijlocul lor. –

18 Domnul este drept*, căci m-am răzvrătit* împotriva poruncilor Lui.Ascultaţi, toate popoarele, şi vedeţi-mi durerea!Fecioarele şi tinerii mei s-au dus în robie.

19 Mi-am chemat prietenii, dar m-au înşelat*,preoţii şi bătrânii mei au murit în cetatecăutând* hrană ca să-şi ţină viaţa. –

20 Doamne, uită-Te la necazul meu. Lăuntrul meu* fierbe,mi s-a întors inima în mine, căci am fost neascultător.Afară sabia m-a* lăsat fără copii, în casă, moartea.

21 M-au auzit suspinând, dar nimeni* nu m-a mângâiat.Toţi vrăjmaşii mei, când au aflat de nenorocirea mea, s-au bucurat că Tu ai adus-o;dar vei aduce, vei vesti* ziua când şi ei vor fi ca mine.

22 Adu toată răutatea lor înaintea* Taşi fă-le cum mi-ai făcut mie, pentru toate fărădelegile mele! Căci suspinele mele sunt multe, şi inima îmi este* bolnavă. –