Cornilescu – 1924 Rut

1 Pe vremea judecătorilor*, a fost o foamete* în ţară. Un om din Betleemul* lui Iuda a plecat cu nevasta sa şi cu cei doi fii ai lui, să locuiască pentru o vreme în ţara Moabului.

2 Numele omului aceluia era Elimelec, numele nevestei lui era Naomi, şi cei doi fii ai lui se numeau Mahlon şi Chilion: erau efratiţi*, din Betleemul lui Iuda. Ajungând în ţara* Moabului, şi-au aşezat locuinţa acolo.

3 Elimelec, bărbatul Naomei, a murit, şi ea a rămas cu cei doi fii ai ei.

4 Ei şi-au luat neveste moabite. Una se numea Orpa, şi cealaltă Rut, şi au locuit acolo aproape zece ani.

5 Mahlon şi Chilion au murit şi ei amândoi, şi Naomi a rămas fără cei doi fii ai ei şi fără bărbat.

6 Apoi s-a sculat, ea şi nurorile ei, ca să se întoarcă în ţara ei din ţara Moabului, căci aflase în ţara Moabului că Domnul cercetase* pe poporul Său şi-i dăduse* pâine.

7 Ea a ieşit din locul în care locuia însoţită de cele două nurori ale ei şi a pornit ca să se întoarcă în ţara lui Iuda.

8 Naomi a zis atunci celor două nurori ale ei: „Duceţi-vă şi întoarceţi-vă fiecare* la casa mamei ei! Domnul să Se* îndure de voi, cum v-aţi îndurat* şi voi de cei ce au murit şi de mine!

9 Să vă dea Domnul să găsiţi odihnă* fiecare în casa unui bărbat!” Şi le-a sărutat. Ele au ridicat glasul şi au plâns;

10 şi i-au zis: „Nu; noi vom merge cu tine la poporul tău.”

11 Naomi a zis: „Întoarceţi-vă, fiicele mele! Pentru ce să veniţi voi cu mine? Mai am eu oare fii în pântecele meu, ca să poată fi bărbaţii* voştri?

12 Întoarceţi-vă, fiicele mele, şi duceţi-vă! Eu sunt prea bătrână ca să mă mărit din nou. Şi chiar dacă aş zice că trag nădejde; chiar dacă în noaptea aceasta aş fi cu un bărbat şi aş naşte fii,

13 aţi mai aştepta voi până să se facă mari şi aţi vrea voi să nu vă măritaţi din pricina lor? Nu, fiicele mele! Eu sunt mult mai amărâtă decât voi, pentru că mâna Domnului s-a întins* împotriva mea.”

14 Şi ele au ridicat glasul şi iarăşi au plâns. Orpa a sărutat pe soacra sa şi a plecat, dar Rut s-a ţinut* de ea.

15 Naomi a zis către Rut: „Iată, cumnata ta s-a întors la poporul ei şi la dumnezeii* ei; întoarce-te* şi tu după cumnata ta.”

16 Rut a răspuns: „Nu sta* de mine să te las şi să mă întorc de la tine! Încotro vei merge tu, voi merge şi eu, unde vei locui tu, voi locui şi eu; poporul* tău va fi poporul meu, şi Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu;

17 unde vei muri tu, voi muri şi eu şi voi fi îngropată acolo. Facă-mi Domnul* ce o vrea, dar nimic nu mă va despărţi de tine decât moartea!”

18 Naomi, văzând-o* hotărâtă să meargă cu ea, n-a mai stăruit.

19 Au călătorit împreună până ce au ajuns la Betleem. Şi când au intrat în Betleem, toată cetatea s-a pus* în mişcare din pricina lor, şi femeile ziceau: „Naomi* este aceasta?”

20 Ea le-a zis: „Nu-mi mai ziceţi Naomi; ziceţi-mi Mara căci Cel Atotputernic m-a umplut de amărăciune.

21 La plecare eram în belşug, şi acum Domnul mă aduce înapoi cu mâinile* goale. De ce să-mi mai ziceţi Naomi, când Domnul S-a rostit împotriva mea, şi Cel Atotputernic m-a întristat?”

22 Astfel s-au întors din ţara Moabului Naomi şi nora sa Rut, moabita. Au ajuns la Betleem la începutul* seceratului orzului.