9

Octombrie

Cum vom scăpa noi, dacă stăm nepăsători faţă de o mântuire aşa de mare? Evrei 2.3

Această întrebare e pusă de scriitorul acestei epistole după ce în capitolul întâi ne-a prezentat măreaţa Persoană a Domnului Isus; „Dumnezeul şi Mântuitorul Isus Cristos" (Tit 2.13). El este Acela care „a făcut curăţirea păcatelor şi a şezut la dreapta măriri în locurile prea înalte" (Evr. 1.3).
Pe bună dreptate putem întreba: „Cine va scăpa dacă stă nepăsător sau chiar se împotriveşte dragostei Lui?"
Dumnezeu a făcut prin dăruirea Fiului Său o lucrare atât de mare care poate să ne mântuiască, deoarece noi toţi am fost mari păcătoşi faţă de Dumnezeu. „Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ şi că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău" (Gen. 6.5). Noi nu eram numai nişte păcătoşi ci şi duşmanii lui Dumnezeu, copiii mâniei şi ai neascultării. Datoria oamenilor era de neplătit şi starea lor dezastruoasă. Dar, „unde s-a înmulţit păcatul, acolo harul s-a înmulţit şi mai mult" (Rom. 5.20). Oricine primeşte Vestea Bună de la dragostea lui Dumnezeu care s-a făcut cunoscut prin Domnul Isus, capătă prin credinţă iertarea păcatelor şi Duhul Sfânt va efectua în inimă marea lucrare de transformare şi de bucurie deplină (Fapt. 8.8).
Tot ce face Dumnezeu este dumnezeiesc, mare şi desăvârşit: Dumnezeul şi Mântuitorul nostru a săvârşit o mare mântuire şi sădeşte în fiecare om, care primeşte această mântuire, o mare bucurie.
Să nu fie printre cititorii mei nici unul care să neglijeze această mare mântuire. Ce rămâne pentru cei care neglijează această mântuire? Nimic altceva decât o aspră judecată a lui Dumnezeu cum o găsim scrisă în Apoc. 6.17: „Cine poate sta în picioare în ziua cea mare a mâniei Lui?" Această zi o poţi ocoli dacă primeşti pe Domnul Isus prin credinţă şi pocăinţă adevărată.