17

Decembrie

DIMINEAŢA

Îmi aduc aminte. Ieremia 2:2

Să observăm că Christos se desfată să se gândească la biserica Sa şi să o privească în frumuseţea ei. După cum pasărea se întoarce la cuib, şi călătorul se grăbeşte spre casă, în acelaşi fel, mintea îşi urmează mereu obiectul alegerii. Nu putem să privim prea mult faţa pe care o iubim; dorim întotdeauna să vedem lucrurile dragi. La fel se întâmplă şi cu Domnul Isus. Din veşnicie, El şi-a găsit „plăcerea în fiii oamenilor" (Proverbe 8:31). Gândurile Sale se întorc spre momentul în care aleşii Lui s-au născut în lume. El i-a văzut în oglinda preştiinţei. „în cartea ta", scrie David, „erau scrise toate filele care mi-erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele" (Psalmi 139:16). Atunci când lumea a fost aşezată în temeliile ei, El era acolo, şi a rânduit marginile popoarelor după numărul copiilor lui Israel. De multe ori înainte de întrupare, El a coborât pe pământ purtând o înfăţişare omenească; la stejarii lui Mamre, la pârâul Iaboc, lângă zidurile Ierihonului şi în cuptorul încins din Babilon, Fiul Omului şi-a vizitat poporul. Pentru că sufletul Lui găsea plăcere în ei, nu a putut sta departe, fiindcă inima Lui tânjea după ei. Ei nu au lipsit niciodată din inima Lui, fiindcă le-a scris numele pe palme şi le-a săpat în coasta Sa. Pieptarul care conţinea numele triburilor lui Israel era cea mai strălucitoare podoabă a marelui preot, iar numele aleşilor lui Christos sunt cele mai strălucitoare podoabe ale Sale, şi scânteiază în inima Sa. Poate că noi uităm adesea să medităm la desăvârşirea Domnului, dar El nu încetează niciodată să-şi aducă aminte de noi. Să ne căim de uitările trecutului, şi să ne rugăm pentru harul de a-L purta mereu în amintire. Doamne, deschide-mi ochii sufletului după imaginea Fiului Tău.

SEARA

Eu sunt Uşa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit; va intra şi va ieşi, şi va găsi păşune. Ioan 10:9

Isus, marele Eu Sunt, este intrarea în adevărata biserică, şi drumul de acces la Dumnezeu. El oferă patru privilegii alese omului care vine la Dumnezeu prin El. În primul rând, el oferă mântuirea. Ucigaşul fugar intra pe porţile cetăţii de scăpare şi era în siguranţă. Noe a intrat în arcă şi a fost apărat. Nici un om nu poate fi pierdut dacă îl alege pe Isus ca uşă a credinţei. Intrarea prin Isus în pace este garanţia intrării în cer, prin aceeaşi uşă. Isus este singura uşă, o uşă deschisă, o uşă largă, o uşă sigură. Binecuvântat este cel care îşi întemeiază toate speranţele de intrare în slavă pe Răscumpărătorul răstignit. In al doilea rând, el va intra înăuntru. Va fi favorizat cu intrarea în familia divină, împărţind pâinea copiilor şi participând la toate bucuriile şi onorurile. El va intra în camerele de părtăşie, la ospeţele de iubire, la comorile legământului, în hambarul făgăduinţelor. El va intra la Regele regilor prin puterea Duhului Sfânt, şi taina Domnului va fi cu el. Apoi, el va ieşi. Această binecuvântare este de multe ori uitată. Ieşim în lume ca să muncim şi să suferim, dar ce binecuvântare este să intri în numele şi puterea lui Isus! Suntem chemaţi să mărturisim adevărul, să-1 înveselim pe cel descurajat, să-1 avertizăm pe cel nepăsător, să câştigăm suflete, şi să-L slăvim pe Dumnezeu. Îngerul i-a spus lui Ghedeon „du-te cu puterea aceasta" (Judecători 6:14); în acelaşi fel, Domnul doreşte să fim mesagerii Lui în numele şi puterea Sa. In al patrulea rând, el va găsi păşune. Cel care Îl cunoaşte pe Isus nu va flămânzi niciodată. Intrarea şi ieşirea îi vor fi folositoare: prin părtăşia cu Dumnezeu va creşte, şi prin udarea altora va fi udat şi el. Fiindcă L-a făcut pe Isus totul pentru el, va găsi totul în Isus. Sufletul lui va fi „ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă" (Isaia 58:11).