7

Decembrie

DIMINEAŢA

Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii. 1 Corinteni 1:28

Umblă pe străzi la lumina lunii, dacă ai curaj, şi îi vei vedea pe păcătoşi. Veghează atunci când noaptea e întunecată, vântul va şuieră şi hoţii se ascund în pragul uşilor, şi îi vedea pe păcătoşi atunci. Du-te la închisoare şi plimbă-te printre celule; vei observa oameni cu fruntea încruntată, oameni pe care nu ţi-ar plăcea să-i întâlneşti noaptea, şi îi vei vedea pe păcătoşi. Du-te la şcolile de corecţie, şi urmăreşte-i pe cei care au demonstrat o depravare juvenilă, şi îi vei vedea pe păcătoşi. Traversează mările spre locurile în care oamenii mănâncă oase cu carne de om pe ele, şi îi vei vedea pe păcătoşi. Du-te unde vrei, fiindcă nu ai nevoie să cutreieri tot pământul în căutarea păcătoşilor; ei sunt prezenţi pretutindeni. Ii vei găsi pe străzile fiecărui oraş, orăşel, sat şi cătun. Pentru cei ca ei a murit Isus. Dacă ai alege cele mai îngrozitoare specimene de umanitate, aş avea totuşi speranţă pentru ei, fiindcă Isus Christos „a venit să caute şi să mântuiască ceea ce era pierdut" (Luca 19:10). Dragostea a ales câţiva dintre cei mai răi pentru a fi cei mai buni. Pietricelele din izvorul Harului s-au transformat în diamante pentru coroana regală. El transformă cea mai nevrednică aramă în aur curat. Dragostea răscumpărătoare a pus deoparte mulţi dintre cei mai răi pentru a fi răsplata chinurilor Mântuitorului. Harul efectiv cheamă pe cei mai răi dintre cei răi să stea la masa îndurării; de aceea, nimeni să nu deznădăjduiască. Cititorule, pentru dragostea care străluceşte în ochii înlăcrimaţi ai lui Isus, pentru dragostea care curge din rănile Lui sângerânde, pentru dragostea credincioasă, pură, imparţială şi neclintită, pentru compasiunea din inima Mântuitorului, te implor să nu treci nepăsător pe alături. Crede în El, şi vei fi mântuit. Incredinţează-ţi sufletul în mâna Lui, şi El te va duce la dreapta Tatălui, în slavă veşnică.

SEARA

M-am făcut tuturor totul, ca, oricum, să mântuiescpe unii dintre ei. 1 Corinteni 9:22

Marele obiectiv al lui Pavel a fost nu doar să înveţe şi să îmbunătăţească, ci să mântuiască. Orice altceva l-ar fi dezamăgit El dorea ca poporul să aibă o inimă reînnoită, iertată, mântuită şi sfinţită. Au fost lucrările noastre creştine animate de un asemenea scop? Dacă nu, să ne îndreptăm căile, fiindcă la ce ne va folosi faptul că am învăţat şi făcut morală oamenilor, dacă în Ziua Judecăţii vor fi tot nemântuiţi? Hainele noastre vor fi mânjite de sângele lor, dacă am căutat scopuri inferioare şi am uitat că poporul are nevoie să fie mântuit Pavel ştia că starea naturală a omului era ruină. El nu a încercat să educe oamenii, ci să-i mântuiască. El a văzut oameni mergând spre iad, şi nu a vorbit despre rafinarea lor, ci despre mântuirea lor de „mânia viitoare" (Matei 3:7). Pentru mântuirea lor, el s-a înrolat cu zel neobosit în predicare Evangheliei, ca să avertizeze şi să implore oamenii să se împace cu Dumnezeu. Rugăciunile sale erau insistente, şi lucrarea necontenită. Mântuirea sufletelor era pasiunea, ambiţia şi chemarea lui fierbinte. El a devenit slujitorul tuturor oamenilor, trudind pentru tot neamul, simţind o mare durere atunci când nu predica Evanghelia. El a renunţat la preferinţele sale ca să nu prejudicieze Evanghelia; şi-a supus voinţa în toate lucrurile, şi nu a ridicat problema formelor sau ceremoniilor, dacă oamenii primeau Evanghelia. Evanghelia era singurul lucru care îl preocupa. Dacă putea să mântuiască pe cineva, era mulţumit Aceasta era coroana pentru care se lupta, singura şi îndestulătoarea răsplată a muncii şi lepădării de sine. Dragă cititorule, eu şi cu tine trăim pentru câştigarea sufletelor? Suntem stăpâniţi de aceeaşi dorinţă arzătoare? Isus a murit pentru păcătoşi; noi nu putem trăi pentru ei? Unde este bunătatea noastră? Unde este dragostea noastră pentru Christos, dacă nu II onorăm prin mântuirea sufletelor? O, dacă Domnul ne-ar umple cu un zel tot mai aprins pentru sufletele oamenilor!