5

Martie

Tatăl Mă iubeşte, pentru că îmi dau viaţa, ca iarăşi s-o iau. Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Ioan 10.17

Fiul lui Dumnezeu era din veşnicie desfătarea Tatălui. În Ioan 1 ne este spus că Fiul lui Dumnezeu e la sânul Tatălui fapt care ne arată legătura intimă cu Tatăl. Să nu credem că această expresie arată vârsta de prunc a Fiului. NU. În Evrei 1.3 este scris că El însuşi a făcut toate lucrurile prin Cuvântul puterii Sale. În Evanghelia după Ioan (5.20) El însuşi ne spune că Tatăl îl iubeşte. Cu ce bucurie trebuia să se fi uitat Tatăl la Fiul. Fiecare cuvânt, fiecare lucrare, dădea Tatălui un motiv nou să-L iubească; în toate El vedea îndeplinirea gândurilor Sale şi Persoana Sa slăvită. Aceeaşi dragoste a Tatălui pentru păcătoşii pierduţi, umplea şi inima Fiului. Ca păcătoşii să fie salvaţi de pierzarea veşnică trebuia neapărat să fie plătit preţul păcatelor. Plata păcatelor este moartea. Când a venit în lume, Fiul a spus: „Iată că vin să fac voia Ta” (Evr. 10.7). Fiul şi-a dat singur şi de bună voie viaţa Sa. Iată încă un temei care a sporit dragostea Tatălui faţă de Fiul Său Preaiubit. El i-a dat puterea de a-Şi da viaţa pentru păcătoşi ca apoi să şi-o recapete. Domnul Isus a îndeplinit în totul voia lui Dumnezeu. Când totul era aproape îndeplinit, potrivit prorociei a strigat: „Mi-e sete!"
Apoi după puţine clipe şi-a încredinţat viaţa în mâinile Tatălui. Toate acestea trezesc în noi gândul de adorare, căci ele s-au făcut pentru noi. Această ardere de tot a fost făcută pentru Dumnezeu ca jertfă de bun miros, iar pentru noi a fost o jertfă pentru ispăşirea păcatelor noastre. Aceste scumpe adevăruri ne îndeamnă în orice moment să-L adorăm pe Domnul nostru şi să-I mulţumim pentru această lucrare.
„Dar vine ceasul, şi acum a şi venit când închinătorii adevăraţi vor adora pe Tatăl în duh şi adevăr căci astfel de adoratori doreşte şi Tatăl."
Eşti şi tu un astfel de adorator al Marelui Mântuitor?