10

Decembrie

În seara aceleiaşi zile, cea dintâi a săptămânii, pe când uşile locului unde erau adunaţi ucenicii erau încuiate, de frica Iudeilor, a venit Isus, a stătut în mijlocul lor, şi le-a zis: Pace vouă! Ioan 20.19

Ziua întâi a săptămânii, este ziua învierii Domnului, ziua în care s-a propovăduit lucrarea cea mare că moartea a fost biruită, căpetenia acestei lumi a fost judecată, fiecare credincios prin credinţă primeşte viaţa veşnică prin har. Era tot în această zi, cea dintâi a săptămânii, când Domnul s-a apropiat de cei doi ucenici care au mers spre Emaus şi le-a deschis Scripturile. Pe când se înnoptase, la invitaţia lor El a intrat la ei şi L-au recunoscut la frângerea pâini (Luca 24). În seara aceleiaşi zile pe când ucenicii erau adunaţi, Isus a stat în mijlocul lor şi i-a salutat cu pacea pe care El a făcut-o pentru ei şi le-a insuflat Duhul vieţii. După o săptămână, în ziua întâi a săptămânii îl găsim pe Isus iarăşi în mijlocul ucenicilor. El îl convinge pe Toma de învierea Sa (Ioan 20). Era tot ziua întâi a săptămânii când ucenicii au fost laolaltă şi Duhul Sfânt s-a coborât ca să locuiască şi să fie în mijlocul lor pentru totdeauna (Fapt. 2). În prima zi a săptămânii primii creştini se adunau ca să frângă pâinea (Fapt. 20).
În felul acesta prima zi a săptămânii este foarte importantă şi sfântă, aceasta înseamnă că e pusă deoparte prin învierea glorioasă a Domnului, prin binecuvântata Sa prezentă în mijlocul alor Săi, prin pogorârea sfântă a Duhului Sfânt şi prin strângerea laolaltă a apostolilor şi a primilor creştini special pentru frângerea pâinii.
Oare e greu de înţeles prin aceste câteva exemple ale Sfintei Scripturi cum şi în ce fel trebuie să trăiască creştinii duminica?
„Aduceţi-vă aminte de ziua aceasta, când aţi ieşit din Egipt, din casa robiei; căci cu mână puternică v-a scos Domnul de acolo."