De la v. 16 înainte este vorba despre partea de zid protejând cetatea lui David şi curtea templului.

Suntem uimiţi să aflăm că Eliaşib, marele preot, nu a reparat în faţa propriei case (con­fruntă cu 1 Tim. 3.5). A fost necesar ca alţii să lucreze în dreptul său (v. 20, 21). O a doua neglijenţă vinovată este aceea că, reconstruind Poarta Oilor, el şi fraţii săi, aceşti păstori răi, au neglijat s-o doteze cu încuietori şi cu zăvoare (v. 1). Aceasta va permite hoţilor şi tâlharilor să intre şi să ia în stăpânire „oile“ lui Israel (vezi Ioan 10.8, 10).

Argintari, făcători de mir, negustori (v. 8, 32)lucrează ca zidari. Unul dintre conducători, Şalum (v. 12), repară împreună cu fiicele sale. Dumne­zeu ne învaţă prin aceste e­xem­ple că ne putem adu­ce aportul la lucrarea Lui indi­ferent de vârsta, sexul sau profesiunea noastră. Să obser­văm, de ase­­menea, că mai mulţi dintre aceşti oameni, sau părinţii lor, fuseseră im­plicaţi în vremea lui Ezra în căsă­torii nelegiti­me cu femei străine. Astfel a fost cazul lui Baruc, fiul lui Zabai, al lui Malchiia, al lui Peda­ia, fiul lui Pareoş (Ezra 10.25, 28). Este fru­mos să vedem acum nerăb­darea lor de a proteja Ierusalimul tocmai îm­potriva unor astfel de influenţe străine.