14

Noiembrie

DIMINEAŢA

Voi nimici cu desăvârşire din locul acesta rămăşiţele lui Baal... pe cei ce se închină pe acoperişuri înaintea oştirii cerurilor, pe cei ce se închină jurând pe Domnul, dar care jură şi pe împăratul lor Malcam. Ţefania 1:4-5

Asemenea persoane se credeau în siguranţă fiindcă se puneau bine cu amândouă părţile. Mergeau cu închinătorii lui Iehova şi se plecau în acelaşi timp înaintea lui Malcam. Dar duplicitatea este îngrozitoare înaintea lui Dumnezeu, şi sufletul Lui urăşte ipocrizia. Idolatrul care se închină numai Dumnezeului său fals este mai puţin păcătos decât cel care îşi aduce jertfa pângărită şi detestabilă la templul Domnului, în timp ce inima lui se află în lume şi în păcatele ei. Să ţii cu iepurele şi să alergi cu ogarii este politica laşului. În problemele comune ale vieţii de zi cu zi, un om cu două feţe este dispreţuit, dar în religie este detestabil în ultimul grad. Pedeapsa pronunţată în versetul din faţa noastră este teribilă, dar bine meritată. Cum să cruţe justiţia divină pe păcătosul care cunoaşte adevărul, îl aprobă şi spune că îl urmează, dar iubeşte răul şi îl primeşte în inima lui? Suflete, cercetează-te singur în dimineaţa aceasta, şi vezi dacă eşti vinovat de ipocrizie. Mărturiseşti că îl urmezi pe Isus, dar îl iubeşti cu adevărat? Este inima ta în întregime a lui Dumnezeu? Eşti din familia Tatălui Cinstit, sau eşti rudă cu Domnul care Sare peste Adevăr? Un nume bun nu are nici o valoare, dacă sunt cufundat în păcate. Statul cu un picior pe ţărmul adevărului şi cu celălalt în marea minciunii aduce o ruină totală şi rapidă. Christos vrea să fie totul sau nimic. Dumnezeu umple întregul univers; de aceea, nu este loc pentru alt zeu. Dacă El domneşte în inima mea, nu mai este loc pentru altă putere. Mă adăpostesc numai în Christosul răstignit, şi trăiesc numai pentru El? Este dorinţa mea să fac aşa? Atunci, binecuvântat să fie harul care m-a condus la mântuire. Dacă nu este aşa, Doamne, iartă ofensa mea teribilă şi adu-mi inima în temere de numele Tău.

SEARA

Laban a spus: „în locul acesta nu-i obiceiul să se dea cea mai tânără înaintea celei mari". Genesa 29:26

Nu scuzăm necinstea lui Laban, dar nu ezităm să învăţăm din obiceiul pe care l-a oferit ca scuză. Sunt unele lucruri care trebuie luate în ordine, şi, dacă vrem să-1 câştigăm pe al doilea, trebuie să-1 asigurăm pe primul. Al doilea poate părea mai frumos în ochii noştri, dar obiceiul locului ceresc trebuie păstrat, şi cea mai mare trebuie să se mărite prima. Pentru moment, mulţi credincioşi o doresc pe Rahela cea frumoasă la statură şi mândră la faţă" (Genesa 29:17), cea plină de „toată bucuria şi pacea" (Romani 15:13), dar trebuie să se însoare întâi cu Lea cea cu „ochii slabi" (Genesa 29:17). Orice om se îndrăgosteşte de fericire, şi mulţi ar sluji bucuros de două ori câte şapte ani ca sa se bucure de ea. Totuşi, conform obiceiului Domnului regatului Lea sfinţeniei trebuie să fie iubită de sufletele noastre, înainte de a avea parte de Rahela fericirii. Cerul nu vine primul, ci al doilei, şi numai prin perseverenţă putem câştiga un loc în el. Crucea trebuie dusă şi coroana poate fi purtată. Trebuie să-L urmăm pe Domnul în umilinţă, dacă vrem să şedem cu El în glorie. Suflete eşti atât de uşuratic încât speri să scapi de obiceiul ceresc? Speri să primeşti răsplata fără să munceşti, onoarea fără să trudeşti Alungă această aşteptare leneşă, şi mulţumeşte-te să faci lucruri dificile de dragul scumpului Isus, care te va răsplăti pentru tot. Într-un asemenea spirit, muncind şi suferind, vei vedea că lucrurile amare se fac dulci, şi cele grele devin uşoare. Ca şi lui Iacov, anii de slujire ţi se vor părea câteva zile, fiindcă îl iubeşti pe Isus. Apoi, când ora dragă a Ospăţului de Nuntă va veni, toate chinurile tale vor trece ca şi cum nu ar fi fost niciodată. O oră cu Isus va compensa secole de durere şi muncă.

Isuse, ca să Te câştig pe Tine
Port crucea Ta cu voie bună
Şi mă supun, căci legile divine
Spun că aşa voi câştiga cunună.