12

Noiembrie

Şi au mers astfel amândoi împreună înainte. Geneza 22.6-8

După o călătorie de trei zile Avraam a văzut de departe locul unde urma să-l jertfească pe fiul său iubit. Isaac urma să fie o ardere de tot dar el nu ştia. În spinare ducea lemnele, iar Avraam ducea focul şi cuţitul. Aşa au mers împreună, ca să aducă o ardere de tot lui Dumnezeu. Isaac nu s-a gândit să arunce lemnele grele, deoarece tatăl său îl încărcase cu ele. Dar un gând îl înfiora şi care l-a mărturisit şi tatălui său: anume că nu au luat nici o oaie cu ei pentru arderea de tot. Oare cum o fi străpuns inima lui Avraam întrebarea lui Isaac? Dar în liniştea credinţei a răspuns: „Fiule... Dumnezeu însuşi va purta de grijă de miel." Dacă înainte au mers amândoi împreună cu gândul ca să aducă o jertfă lui Dumnezeu acum se năştea întrebarea cu privire la mielul pentru arderea de tot. Citim pentru a doua oară că ei au mers amândoi împreună.
Ce minunată pildă avem aici cum Dumnezeu, la împlinirea vremurilor, a trimis pe Unicul Său Fiu! Desigur e numai o pildă căci luat în amănunt şi comparat cu Isaac, Domnul Isus ştia dinainte de întemeierea lumii că El însuşi va deveni jertfa. Era suficient timp ca Domnul Isus să spună către Dumnezeu: Să schimbăm acest plan, căci îndeplinirea lui este prea grea pentru Mine. Dar când a venit în lume, Domnul Isus a zis: „Iată vin să fac voia Ta!" Chiar şi în Ghetsimani când stătea în faţa duşmanilor a spus: „Să nu beau paharul pe care Mi-l dă să-L beau?"
O, adorat să fie Domnul nostru. Era imposibil să întristeze pe Tatăl prin neascultare, cât de amară ar fi fost durerea Lui. În toate El a vrut să proslăvească pe Tatăl.
Cel credincios care e plin de ascultare faţă de Mântuitorul său e convins că locul lui e AFARĂ din TABĂRĂ unde Cristos a suferit şi unde îi cheamă pe ai Săi. Eşti şi tu gata să asculţi de înalta chemare a lui Isus despărţindu-te de tot ce este urmă de religie, de forme, de impunătoarele slujbe ale omului? Decide-te acum de cine vrei să asculţi!