15 noiembrie

Text: Iacov 1:19-27

„AZI N-A VENIT NIMENI"

Religiunea curată si neîntinata... este să cercetăm
pe orfani fi pe văduve în necazurile lor...

Iacov 1:27

La Crăciunul trecut a fost responsabilitatea mea ca diacon să
duc un coş cu fructe la Minnie, o văduvă de 86 de ani, care
locuia peste drum de biserica noastră. Este şchioapă şi aproape nu
mai vede, aşa că nu poate ieşi din casă. Intenţionam să-i las coşul
şi să fug la alte responsabilităţi care mă aşteptau. Dar cînd Minnie
m-a invitat să stau, nu am putut s-o refuz. Fusese un an deosebit
de greu pentru ea, deoarece fiul ei cel mai mare, murise. A trecut
o oră minunată înainte de-a ne ruga şi am dat să plec. „Spune-le
fraţilor din biserică că îi iubesc, mi-a spus Minnie. Şi roagă-i să
treacă pe la mine să mă vadă. Mi-e dor de ei". Am simţit o tristeţe
în timp ce plecam. Minnie o ducea bine, dar era singură. Dorea să
fie vizitată. Şi locuia tocmai peste drum de biserică!

Apoi am citit în cartea lui Calvin Miller, „A taste of Joy" (Gustul
bucuriei), că o femeie bogată a fost găsită moartă în casă. Trăia
singură. Doctorii n-au găsit nici un motiv de natură organică
pentru moartea ei. Miller comentează: „Eu cred că ea a murit
fiindcă era neglijată. Se săturase să pună numai o singură farfurie
pe masă şi să facă numai o cafea o dată. Bătrîna scrisese în
calendarul ei, o singură frază: „Azi n-a venit nimeni".

Dumnezeu se îngrijeşte de cei singuri. Şi El doreşte s-o facem şi
noi. Oamenii singuri au nevoie de oameni. Au nevoie de noi. Să nu
se întîmple niciodată ca din cauza afacerilor noastre care ne
absorb cu totul, cineva din jurul nostru să scrie în calendar: „Azi
n-a venit nimeni".                                       - D.C.E.

Gîndeşte-te la cineva care trăieşte singur. Dacă nu-ţi
vine nici un nume în minte, întreabă la biserică şi cere
numele unor asemenea oameni. Apoi sună-i întrebînd
dacă poţi trece pe la ei. Vizitează-i. Spune-le că Isus
îi iubeşte.

Nimic nu costă mai mult ca purtarea de grijă -
cu excepţia nepurtării de grijă.