pentru adevărul care rămâne în noi şi va fi cu noi pentru totdeauna:
2 Ioan 1:2
|
16Noiembrie |
Ezra 3.1-13 |
Psalmul 137 ni-i arată pe exilaţii lui Iuda lângă malurile râurilor Babilonului, incapabili să cânte, din cauza tristeţii. Dar acum este Psalmul 126 cel care vorbeşte: Când a întors Domnul pe captivii Sionului ... gura ne era plină de râs şi limba de strigăte de bucurie ... Domnul a făcut mari lucruri pentru noi: suntem bucuroşi (Ps. 126.1-3). Dar nu era aceasta şi o poruncă divină? (Isaia 48.20). Ei celebrează sărbătoarea Corturilor, sărbătoarea bucuriei (în v.11 îi vedem de asemenea cântând). Prima lor grijă se îndreaptă spre altarul Domnului pe care îl aşază pe temelia lui. Motivul lor este demn de remarcat: pentru că teama era peste ei din cauza popoarelor acelor ţări (v. 3). Frica îi conduce nu la asigurarea propriei protecţii, ci la strângerea în jurul Domnului, El fiind acela care-i va apăra.
Apoi sunt puse fundaţiile noii case. Faptul acesta dă naştere unei ceremonii mişcătoare, în care îşi fac apariţia atât bucuria cât şi lacrimile (vezi Ieremia 33.10, 11). Ce contrast cu primul templu! Acelaşi contrast există şi între începuturile Bisericii, relatate în cartea Fapte, şi slaba mărturie colectivă pe care cei credincioşi o mai pot da în mijlocul ruinei actuale.
Operaţia
Click Bible
Evanghelizare
În timpul războiului american slujeam ca doctor militar în armata Statelor Unite. După lupta din Gettysburg zăceau în spitalul nostru … citește tot
Mar 14, 2016
Timpul Adunării în Ioan 20
J. N. Darby
Adunarea / Biserica
În Ioan 20 găsim pe lângă învierea Domnului un rezumat al timpului de har, începând de la înviere şi până … citește tot
Jan 06, 2017
