22

Februarie

Dar cetăţenia noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm ca Mântuitor pe DOMNUL ISUS CRISTOS. Filipeni 3.20

La oamenii credincioşi care încă de pe acest pământ trăiesc aşa cum se trăieşte în locaşurile în care vrea să ne ducă Domnul Isus, vom găsi o viaţă cerească. Este imposibil ca o inimă în comuniune cu inima lui Cristos să fie în acelaşi timp şi în legătură cu lumea. Duhul Sfânt ne avertizează să ne ţinem ochii aţintiţi asupra lui Cristos în tot timpul cât ţine călătoria noastră aici. Pavel dorea să vadă descoperirea lui Cristos în slava Sa, de aceea ochii săi erau aţintiţi către cer de unde îl aştepta pe Cristos. El s-a debarasat de tot ce ar fi putut să se aşeze între el şi Isus, şi astfel trăia în aşteptarea Domnului.
OARE ESTE ACEASTA ŞI AŞTEPTAREA NOASTRĂ? Această aşteptare dă mângâiere şi putere pentru viaţa noastră practică. Dacă Domnul Isus ar fi mereu comoara inimii noastre nu am mai fi învinşi de necazurile şi greutăţile prin care trecem. Dragostea care îl împinge pe Domnul să ne ia acasă ne va lumina cu toată puterea ei. Faptul că El însuşi va veni pentru a ne lua la El este o dovadă a dragostei Lui. Cât de mult ar trebui să fie inima noastră încărcată de bucurie la acest gând măreţ! El, care a murit pentru noi şi acum trăieşte pururea, se preocupă îndeaproape şi aşteaptă în dragostea Lui clipa când va înălţa Mireasa Sa prea iubită în casa Tatălui. De-ar fi inima noastră plină de dorul de a fi acolo unde este El!
Un creştin ar trebui să aibă îndrăzneală ca Domnul Cristos: Fii viteaz pentru Dumnezeul tău! Fii ca El în iubire: gândeşte cu bunătate, vorbeşte cu bunătate, lucrează cu bunătate! Fii ca El în sfinţenie! A fost El plin de râvnă? Fii şi tu tot aşa. A fost El lipsit de iubire de sine? Fii la fel! A fost El evlavios? Fii plin de râvnă în rugăciunile tale! A fost El răbdător? Deprinde-te şi tu să rabzi şi să suferi! El este marele Model de la care avem tot timpul de învăţat. Umblă în aşa fel încât să cunoască toţi că eşti cu Isus.