8

Ianuarie

DIMINEAŢA

Fărădelegile săvârşite de copiii lui Israel când îşi aduc toate darurile lor sfinte. Exod 28:38

Ce văl este ridicat prin intermediul acestor cuvinte, şi ce dezvăluire se face! Este bine şi potrivit pentru noi să ne oprim şi să privim acest lucru trist. Fărădelegile pe care le săvârşim în închinarea noastră publică: ipocrizia, formalismul, încropeala, lipsa de respect, rătăcirea inimii şi uitarea lui Dumnezeu — ce măsură plină avem! Fărădelegile pe care le săvârşim în munca noastră pentru Domnul — rivalităţile, încrederea în sine, nepăsarea, lâncezeala şi necredinţa — ce profanare! Fărădelegile din rugăciunile personale — slăbiciunile, răceala, neglijenţa, amorţeala şi vanitatea — ce munte de pământ mort! Dacă privim mai atent, vom vedea că aceste , fărădelegi ale lucrurilor sfinte" sunt mai mari decât par la prima vedere. Dr. Payson, într-o scrisoare către fratele său, spunea: „Parohia mea, ca şi inima mea, seamănă foarte mult cu grădina unui leneş. Mai rău este că descopăr că unele din dorinţele mele de îmbunătăţire au la bază tot mândria, vanitatea sau lenevia. Privesc buruienele care îmi
împânzesc grădina şi vreau foarte mult să le smulg. Dar de ce? Ce stă la baza acestei dorinţe? S-ar putea să vreau să mă plimb pe afară şi să-mi spun „Ce ordonată este grădina mea!" Aceasta este mândrie. Sau s-ar putea ca vecinii mei să se uite peste gard şi să spună „Ce înflorită este grădina dumitale!" Aceasta este vanitate. Sau s-ar putea să doresc nimicirea buruienilor fiindcă m-am săturat să le tot smulg. Aceasta este lene. " Chiar şi dorinţa noastră de sfinţenie poate fi poluată de motive nedemne. Viermii se ascund şi sub cele mai verzi pajişti. Nu trebuie să căutăm prea mult ca să-i găsim. Cât de înviorător este gândul că, atunci când marele preot purta, fărădelegile lucrurilor sfinte" avea înscrise pe frunte cuvintele „Sfinţenie Domnului" (Exod 28:36). Chiar aşa, în timp ce Isus poartă păcatele noastre, prezintă în faţa Tatălui nu vinovăţia noastră, ci propria Sa sfinţenie. O, ce har nemăsurat să ne vedem Marele Preot cu ochii credinţei!

SEARA

Dezmierdările tale sunt mai bune decât vinul. Cântarea Cântărilor 1:2

Nimic nu îl bucură atât de mult pe credincios aşa cum o face părtăşia cu Christos. E drept că se poate bucura, ca şi ceilalţi, de darurile vieţii. Dar poate să se bucure şi de darurile şi lucrările lui Dumnezeu; dar în toate acestea, luate separat sau împreună, nu poate găsi plăcerea pe care o are în legătura personală cu Domnul Isus. Credinciosul bea din vinul pe care nici o vie de pe pământ nu îl poate produce; mănâncă pâinea pe care nici ogoarele Egiptului nu ar putea-o întrece. Unde ar putea fi găsită dulceaţa pe care am gustat-o în părtăşia cu Preaiubitul nostru? După judecata noastră, bucuriile pământului sunt cu puţin mai bune decât roşcovele pentru porci, în comparaţie cu Isus, mana cerească. Mai de dorit este o clipă în părtăşie cu Isus şi dragostea Sa decât o lume întreagă de plăceri ale păcatului. Ce sunt paiele în comparaţie cu bobul de grâu? Ce este o tinichea, fie ea cât de strălucită, în comparaţie cu un diamant? Ce este un vis în comparaţie cu glorioasa realitate? Ce este cea mai mare bucurie a lumii în comparaţie cu Domnul nostru Isus Christos, chiar în cea mai dispreţuită stare? Dacă ştii ceva despre viaţa interioară, vei mărturisi că cele mai înalte, pure şi durabile bucurii trebuie să fie fructele din Pomul Vieţii, care se află în mijlocul Paradisului lui Dumnezeu. Nici un izvor nu oferă apă atât de limpede ca fântâna lui Dumnezeu, săpată de suliţa soldatului (vezi Ioan 19:34). Toate bucuriile lumeşti sunt „din pământ, pământeşti" (1 Corinteni 15:47), dar fericirea pe care o aduce prezenţa lui Christos este ca şi El, cerească. Putem să ne revizuim părtăşia cu Isus şi nu vom găsi nici un regret şi nici o deşertăciune; vinul acesta nu are nimic tulbure, uleiul acesta nu are nici o musculiţă moartă. Bucuria în Domnul este solidă şi durabilă. Vanitatea nu are nimic de a face cu ea, iar înţelepciunea şi judecata au dovedit, în timp şi eternitate, că este vrednică de a fi chemată singura fericire adevărată. Pentru hrănire, alinare, bucurie şi înviorare, nici un vin nu poate rivaliza cu dragostea lui Isus. Să ne astâmpărăm setea cu ea în seara aceasta.