4

Martie

DIMINEAŢA

Harul Meu îţi este de ajuns. 2 Corinteni 12:9

Îacă nici unul dintre sfinţii lui Dumnezeu nu ar fi fost sărac sau încercat, nu am fi cunoscut nici pe jumătate mângâierile, harului divin. Când vedem un vagabond care nu are unde să-şi plece capul, dar care spune „totuşi, mă încred în Domnul", când vedem un sărac care moare de foame lăudându-1 pe Isus, când vedem o văduvă copleşită de greutăţi care are credinţă în Christos, ne dăm seama că ei sunt o mare onoare pentru Evanghelie. Harul lui Dumnezeu este ilustrat şi preamărit în Sărăcia şi încercările credincioşilor. Sfinţii îndură orice descurajare, crezând că „toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu" (Romani 8:28), şi că din orice rău aparent va ţâşni în cele din urmă o binecuvântare — că Dumnezeul lor îi va scăpa din necazuri şi îi va sprijini în încercări cât timp vor trăi. Răbdarea sfinţilor dovedeşte puterea harului divin. Este ca un far care luminează marea. Dacă este o floapte calmă, nu pot să ştiu cum este farul, dar dacă este furtună şi trebuie să ancorez, voi afla cât este de sigur. La fel este şi lucrarea Duhului. Dacă nu am fi înconjuraţi de atâtea ori de furtună, nu am şti cât este de adevărată şi puternică; dacă 'Vântul nu ar sufla, nu am şti cât este de sigură şi întemeiată. Capodopera lui Dumnezeu sunt cei care stau tari şi neclintiţi în mijlocul încercărilor - „liniştit în mijlocul urgiei, încrezător în strigatul victoriei". Cel care vrea să-L slăvească pe Dumnezeu trebuie să fie pregătit să înfrunte multe încercări. Nimeni nu poate străluci pentru Dumnezeu dacă nu are parte de conflicte. Dacă păşeşti pe o cărare încercată, bucură-te, fiindcă vei avea Ocazia să slăveşti harul atotindestulător al lui Dumnezeu. Cât despre faptul că te-ar putea părăsi - nici măcar nu te gândi. Dumnezeul care ţi-a fost alături până acum va rămâne Credincios până la capăt.

SEARA

Se satură de belşugul casei Tale. Psalmi 36:8

Regina din Saba a fost uimită de somptuozitatea de la masa lui Solomon. A fost copleşită când a văzut mâncarea pentru o singură zi. S-a mirat şi de numărul servitorilor care slujeau la masa regelui. Dar ce este aceasta în comparaţie cu ospitalitatea Dumnezeului harului? Sute şi mii de oameni sunt hrăniţi zilnic de El; flămânzi şi însetaţi, ei vin cu o mare poftă de mâncare, dar nu pleacă nici unul fată să fie săturat Este destul pentru fiecare, destul pentru toţi, destul pentru totdeauna. Deşi mulţimea care se hrăneşte la masa lui Dumnezeu este fără număr ca stelele cerului, fiecare îşi primeşte porţia de hrană. Gândeşte-te de cât har are nevoie fiecare
sfânt, şi nimeni în afară de Cel Infinit nu îl poate hrăni; totuşi, Domnul îşi aşterne masa nu doar pentru unul, ci pentru toţi sfinţii; nu doar pentru o zi, ci pentru mulţi ani; nu doar pentru mulţi ani, ci pentru generaţii întregi. Observă belşugul despre care se vorbeşte în text. Oaspeţii de la banchetul milei îşi împlinesc nevoile — nu, ei „se satură". Nu sunt hrăniţi cu o hrană obişnuită, ci cu „belşugul", cu abundenţa care există numai la masa lui Dumnezeu. Un asemenea ospăţ este garantat prin făgăduinţă tuturor copiilor oamenilor care îşi pun încrederea în umbra aripilor lui Iehova. M-am gândit odată că, dacă aş putea mânca rămăşiţele aruncate la uşa din spate a lui Dumnezeu, aş fi mulţumit — asemeni femeii care a spus „căţeii mănâncă rămăşiţele de la masa copiilor" (Matei 15:27). Dar nici un copil al lui Dumnezeu nu este hrănit cu firimituri şi rămăşiţe. Ca şi Mefiboşet, mănâncă la masa regelui. In materie de har, avem partea lui Beniamin; ni se dă mai mult decât putem mânca. Deşi nevoile noastre sunt mari, suntem adesea copleşiţi de minunata abundenţă a harului pe care ni-1 oferă Dumnezeu.