27 Aprilie
Isaia
2.1‑22
În ciuda ruinei şi a mizeriei lor orbitoare, Ierusalimul şi Iuda plesneau de mândrie şi de pretenţii. Când însă va veni ziua despre care vorbesc v. 12‑21, atunci îngâmfarea omului se va pleca şi Domnul singur va fi înălţat... (v. 11,17).
Dumnezeu, făcând public ceea ce gândeşte despre gloria şi înclinaţia oamenilor (cu îndrăgitele lor opere de artă v. 16), este nevoit să meargă şi mai departe şi să spună în v. 22: Terminaţi cu omul! iată concluzia nu numai a primelor două capitole, ci şi a întregului Vechi Testament. Această expresie cuprinde în ea sentinţa irevocabilă a lui Dumnezeu asupra rasei umane, căreia Israel nu îi este decât un eşantion. Curând după aceasta, crucea va pune punct experienţei omului în Adam. De la cruce, Dumnezeu nu‑l mai ia în considerare pe om şi, în consens cu El, noi avem privilegiul de a ne socoti morţi faţă de păcat şi vii faţă de Dumnezeu, în Hristos Isus (Romani 6.11).
Cartea lui Isaia se deschide asemeni epistolei către Romani, în care cele dintâi trei capitole stabilesc în mod categoric vina omului, deci nevoia sa de îndreptare (de vindecare). Mântuirea Domnului (semnificaţie a numelui Isaia) va putea fi descoperită mai departe în Persoana lui Hristos Mântuitorul (cap. 40 şi următoarele).
Numai o viaţă
Click Bible
Evanghelizare
Unei fetiţe care era la cumpărături cu mama ei i s-au promis la urmă câteva dulciuri. Ea s-a uitat la … citește tot
Mar 14, 2016
Doamne mai ‘nainte
Nicolae Moldoveanu
Poezii
Doamne mai nainte de-a fi rău şi bine Mai nainte de-ale lumii temelii /: Ale mele zile toate-au fost în … citește tot
Mar 17, 2016
Credinţele comunităţii ştiinţifice
BEDE
Știință / Apologetică
Poate părea ciudată ideea că în comunitatea ştiinţifică – adică a acelora care se numesc oameni de ştiinţă – ar … citește tot
Mar 15, 2016
