Iov
25.1‑6; 26.1‑14

Bildad înseamnă Ťfiu al contestaţiei (al contrazicerii)ť. Este un nume pe care, în adevăr, şi‑l merită! Dar ce recomandă Cuvântul? „Un rob al Domnului nu trebuie să se certe, ci să fie blând faţă de toţi, capabil să‑i înveţe, răbdător, corectându‑i cu blândeţe pe cei care se împotrivesc... “ (2 Timotei 2.24,25). Niciunul dintre cei trei prieteni nu a manifestat asemenea trăsături de caracter. Ei ştiau să pună întrebări, dar erau incapabili să dea răspunsuri; puteau răni, dar nu vindeca; dărâma, dar nu zidi.

După o scurtă cuvântare a lui Bildad, ei trec definitiv la tăcere. Nici cele mai crude cuvinte n‑au reuşit să‑l convingă pe Iov de existenţa păcatului în el. Cu cât i‑au adus mai multe acuzaţii, cu atât mai mult a simţit nevoia să se justifice. Numai Duhul Sfânt poate produce această convingere cu privire la păcat. A făcut El aceasta şi în conştiinţa voastră?

Nici inima lui Iov n‑a fost mai mult atinsă de vreun cuvânt de adevărată mângâiere. Ne gândim la acea exclamaţie a celui mai lovit dintre toţi: „Am aşteptat compătimire, ... dar degeaba, ... şi mângâietori, dar n‑am găsit niciunul“ (Psalmul 69.20).

Departe de a‑l linişti pe Iov sau de a‑l ajuta cu un sfat înţelept (26.2,3), cuvintele prietenilor săi l‑au condus la exasperare. Şi acum Iov se lansează într‑un lung şi dezolant monolog.