29 decembrie                              

Text: Psalmul 48

E NEVOIE DE TIMP

Dumnezeule, la bunătatea Ta ne gîndim.

Psalmul 48:9

Eram împreună cu un prieten, în drum spre un magazin de
produse metalo-chimice, cînd am decis să ne oprim puţin la o
cafenea, să servim o prăjitură. In timp ce stăteam de vorbă,
prietenul meu s-a oprit şi mi-a arătat un afiş fixat pe peretele din
spatele tejghelei. El conţinea peisajul unui lac liniştit. Un tată şi
fiul lui pescuiau dintr-o barcă cu vîsle, cînd încă abia mijea de ziuă
şi o pîclă uşoară mai persista deasupra apei. Totul era tăcut şi
liniştit. Barca stătea nemişcată pe apa liniştită, iar cei doi pescari
priveau două plute nemişcate pe lacul netulburat. Liniştea şi ne-
mişcarea mi-au lăsat o impresie copleşitoare. In colţul acestui afiş
erau tipărite aceste patru cuvinte: E nevoie de timp.

Acele patru cuvinte sună pentru noi ca şi cînd ar fi într-o limbă
străină. Tindem să accelerăm în viaţă aşa cum facem şi cu maşinile
noastre pe autostrăzi - gonind mai tare decît ar trebui. Vieţile
noastre sînt estompate de activităţi frenetice. Sîntem pe „banda de
viteză", gonind cu viteza maximă pe care ne-o permit trupurile şi
minţile noastre. Făcînd lucrul acesta, deseori uităm de Dumnezeu.

Da, cu toate că activităţile care împreună alcătuiesc viaţa sînt
importante, ele incluzînd munca noastră şi activităţile din biserică,
este posibil să-L fi lăsat pe El undeva într-un ungher prăfuit. Va
trebui să reducem viteza şi să facem ceea ce a făcut autorul
Psalmului 48. El s-a gîndit la Dumnezeu şi la bunătatea Lui. Şi
lucrul acesta ia timp.

Dacă crezi că tu nu ai timp să te opreşti din cînd în cînd din
goana vieţii, mai gîndeşte-te. Mai presus de toate, Dumnezeu te
vrea să-ţi faci timp pentru El.                     - D.C.E.

în mijlocul cursei vieţii agitate,

Zarul morţii se aruncă-n eter.

Trăim pentru lucruri în timp încadrate,

Uitînd că sînt umbre ce pier.  - D.J.D.

Timpul petrecut cu Dumnezeu
este o investiţie în eternitate.