Mărturisiţi vă deci unii altora greşelile şi rugaţi vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. Mare putere are cererea fierbinte a celui drept.
Iacov 5:16
|
10Noiembrie |
2 Cronici 35.1-14 |
Celebrarea Paştelui de către Iosia şi popor ocupă aici aproape întregul capitol, în timp ce 2 Împăraţi nu i-a consacrat decât trei versete (23.21-23). Este rezultatul întoarcerii la Domnul, la care am asistat în capitolul anterior. Paştele era pentru Israel cea dintâi instituire divină (prin lege). Dumnezeu li-l dăduse chiar înainte ca ei să fi părăsit Egiptul. El reprezenta memorialul marii eliberări a lui Israel. Un astfel de memorial au şi copiii lui Dumnezeu de astăzi (1 Corinteni 11.24-25). În jurul Mesei Domnului, în fiecare zi dintâi a săptămânii, cei răscumpăraţi îşi aduc aminte de marea lor mântuire şi de Cel care a împlinit-o. Ce caracterizează în acelaşi timp şi Paştele de atunci şi închinarea creştină de astăzi? În primul rând, prezenţa chivotului: Hristos (v. 3). Apoi, în mod necesar, sfinţenia: Chivotul fiind sfânt, trebuia ca leviţii să se sfinţească, ca să fie potriviţi acestei prezenţe. În sfârşit, motivul însuşi al sărbătorii era aducerea de jertfe. Ele ne reamintesc de jertfa pe care fiecare credincios este chemat să o ofere, nu numai duminica, ci fără încetare, lui Dumnezeu: o jertfă de laudă, adică rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui (Evrei 13.15).
Este rânduit oamenilor...
Teodor Popescu
Evanghelizare
„Oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata". (Evrei 9.27) Aceste cuvinte, este drept, … citește tot
Mar 15, 2016
Plinătatea Duhului
Pierre Oddon
Lucrări și daruri ale Duhului Sfânt
Expresiile „umplut de Duh Sfînt" şi „plin de Duh Sfînt" se întîlnesc de 15 ori în Noul Testament. Cea dintîi … citește tot
Mar 15, 2016
