11

Noiembrie

DIMINEAŢA

Sub braţele Lui cele veşnice. Deuteronom 33:27

Dumnezeu, Dumnezeul cel veşnic, este ajutorul nostru în orice ocazie, mai ales atunci când suntem la ananghie. Sunt timpuri în care creştinul este foarte umilit Sub simţământul păcătoşeniei sale, el este umilit în faţa lui Dumnezeu, până când ajunge să nu se mai poată ruga, fiindcă i se pare că este nevrednic. Ei bine, copil al lui Dumnezeu, atunci când ajungi în punctul cel mai de jos, aminteşte-ţi că eşti întotdeauna „sub braţele Lui cele veşnice". Păcatul te târăşte în jos, dar jertfa de ispăşire a lui Christos este încă deasupra tuturor. Poţi să cobori în cea mai adâncă disperare, dar nu poţi să cazi atât de jos încât El să nu te poată salva. Alteori, creştinul se cufundă foarte adânc din cauza încercărilor din afară. Fiecare sprijin pământesc este îndepărtat. Ce să te faci? Totuşi, el este şi atunci „sub braţele Lui cele veşnice". Nu poate să cadă prea adânc în nenorocire şi încercare, fiindcă legământul de har al lui Dumnezeu îl înconjoară. Poate că a ajuns într-un mare necaz, sau este asaltat de un mare conflict, dar niciodată nu poate ajunge atât de jos încât să nu poată fi prins de „braţele Lui cele veşnice". Ele sunt împrejurul lui, şi, cu acest sprijin, toate eforturile Satanei nu valorează nimic. Asigurarea aceasta este o mângâiere pentru fiecare lucrător obosit din slujba lui Dumnezeu. Ea implică o făgăduinţă de putere pentru fiecare zi, har pentru fiecare nevoie şi putere pentru fiecare îndatorire. Chiar şi atunci când vine moartea, făgăduinţa aceasta rămâne în picioare. Când vom ajunge în mijlocul Iordanului, vom spune împreună cu David: „nu mă tem de nici un rău, căci Tu eşti cu mine" (Psalmi 23:4). Vom coborî în mormânt, dar nu mai jos, fiindcă braţul veşnic nu ne lasă să cădem. Toată viaţa, şi la încheierea ei, vom fi susţinuţi de „braţele Lui cele veşnice" - braţe care nu slăbesc niciodată, nici nu îşi pierd puterea, fiindcă „Dumnezeul cel veşnic, Domnul, a făcut marginile pământului. El nu oboseşte, nici nu osteneşte" (Isaia 40:28).

SEARA

El ne alege moştenirea. Psalmi 47:4

Credinciosule, dacă moştenirea ta pământească este modestă, mulţumeşte-te cu partea ta, fiindcă poţi fi sigur că e cea mai bună pentru tine. Înţelepciunea desăvârşită a rânduit împrejurările, şi le-a selectat pentru cele mai bune şi mai sigure condiţii. Presupune că un vapor de mare tonaj ar naviga pe un râu care are un banc de nisip într-o parte. Dacă cineva ar întreba: „De ce merge căpitanul prin partea cea mai adâncă a canalului, şi nu navighează în linie dreaptă?", căpitanul ar răspunde: „Fiindcă nu-mi pot duce vasul în port dacă nu navighez la adânc". In acelaşi fel, s-ar putea ca tu să naufragiezi dacă Căpitanul Divin nu te duce prin adâncurile nenorocirii, în apele în care valurile de necaz vin unul după altul. Unele plante mor dacă au prea multă lumină. S-ar putea ca tu să fii planta într-un loc în care primeşti puţină lumină. Ai fost aşezat acolo de Grădinarul iubitor, fiindcă numai aşa poţi aduce „rod care să ajungă la coacere" (Luca 8:14). Aminteşte-ţi: dacă alte condiţii ar au fost mai bune pentru tine, dragostea divină te-ar fi aşezat acolo. Ai fost aşezat de Dumnezeu în cele mai favorabile împrejurării. Dacă ţi-ai putea alege singur situaţia ai striga în curând: „Doamne, alege-mi Tu moştenirea, fiindcă singur sunt „străpuns... cu o mulţime de chinuri" (1 Timotei 6:10)” Mulţumeşte-te cu ce ai, fiindcă Domnul a rânduit toate lucruri spre binele tău. Poartă-ţi crucea în fiecare zi. Este povara cea mai potrivită pentru umerii tăi, şi ea te va face desăvârşit „în orice lucru şi cuvânt bun" (2 Tesaloniceni 2:17), spre slava lui Dumnezeu. Jos, fire băgăcioasă; jos, nerăbdare mândră! Nu tu ci Domnul trebuie să aleagă! .

Încercări au mai fost şi vor fi
Dar prin credinţă vom putea vedea
Că dragostea le însoţeşte zi de zi
Şi dragostea e fericirea mea.