20

Aprilie

Înaintea Feţei Tale sunt bucurii nespuse, şi desfătări veşnice în dreapta Ta. Psalmul 16.11

Gustând marile bucurii care sunt înaintea lui Dumnezeu, Domnul Isus a umblat pe acest pământ ca Om desăvârşit în dependenţă de Dumnezeul şi Tatăl Său. Harul lui Dumnezeu ne-a adus prin credinţa în El pe aceeaşi cale a fericirii. Şi noi avem posibilitatea prin Duhul Sfânt să avem comuniune cu Tatăl şi cu Fiul. Noi putem spune ca David: „Paharul meu este plin de dă peste el." Deşi lumea aceasta rămâne în continuare o vale a morţii, o expresie a durerii şi un teritoriu al Satanei, Duhul lui Dumnezeu ne întinde o masă în faţa potrivnicilor noştri. Nimeni nu a fost confruntat cu puterea răului şi a durerii lumii acesteia cum a fost Domnul Isus. El a fost „Omul durerii şi al suferinţei" dar inima Lui se odihnea totdeauna în pace pe deplin. Dacă noi prin credinţă şi dependenţă umblăm pe urmele lui Isus, atunci chiar dacă trecem prin vreo durere vom putea spune: „Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul” (Fil. 4.4). În curând va veni clipa când vom fi pentru veci în prezenţa Domnului unde sunt bucurii nespuse şi desfătări veşnice. Atunci nu ne va stingheri nimeni. Dar nu slava, care e legată de bucuriile şi persoana noastră o să ne încleşteze inimile, ci însuşi Persoana Sa. Ea o să fie aceea care ne mişcă la o laudă veşnică, la admiraţie şi adevărată închinare. Şi această bucurie este veşnică. Atunci în jurul nostru vor fi pe veci numai bucurii, durerile şi necazurile vor lua sfârşit pentru totdeauna.
Învăţăturile curate şi scumpe ale Sfintei Scripturi, laptele curat al Cuvântului Evangheliei despre harul lui Dumnezeu şi despre slava lui Cristos au fost socotite neîndestulătoare, ca să atragă adunări mari şi să le ţină grămadă. Însă toţi adevăraţii slujitori ai lui Cristos să ţină cu tărie la învăţătura jertfei Domnului Isus, care pentru mulţi şi-a pierdut farmecul. Toţi care am înţeles voia lui Dumnezeu să ridicăm şi mai sus stindardul pe care e scris sfântul Nume a Domnului Isus şi să-L adorăm tot mai mult.