Și va fi așa: oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit».
Faptele Apostolilor 2:21
28 Ianuarie
Iov
29.1‑25
La începutul cărţii, Dumnezeu vorbise pe scurt despre cea dintâi stare a lui Iov. Acum, aceste versete completează tabloul; dar, de data aceasta, Iov îşi face portretul singur. Şi tot ce spune el despre lucrările sale este cu certitudine adevărat, astfel că acuzaţiile lui Ţofar (20.19) şi cele ale lui Elifaz (22.6,7,9) apăreau ca pure calomnii (comparaţi cu v. 12,13).
Oare cine ar putea astăzi să mai alinieze tot atâtea titluri demne de aprobarea lui Dumnezeu şi totodată şi de consideraţia oamenilor? Cu toate acestea, mulţumirea de sine cu care Iov îşi descrie condiţia precedentă arată că el îşi pusese inima acolo şi se glorifica prin aceasta. Încă nu învăţase, precum apostolul, să fie mulţumit în împrejurările în care se găsea; nu suportase nici pe departe să fie smerit sau în lipsuri, pe cât era în belşug (Filipeni 4.11,12). În plus, am putut remarca cum eu, mă, îmi vin unul după altul în aceste versete (de circa o sută de ori). Sunt cuvinte mici, dar care dezvăluie părerea înaltă pe care Iov o hrănea cu privire la propria persoană. Până în acel moment îşi ascunsese acest sentiment în străfundul inimii, sub o aparentă modestie, dar acum apare evident: explodează în plină zi. Aceasta Îi va permite lui Dumnezeu să îl elibereze, dar numai după ce Iov şi‑o va mărturisi.
O mulţime de lucruri...!
Click Bible
Evanghelizare
Marele filozof grec Socrate (469-399 î.H.) se afla odată cu un grup de discipoli ai săi în portul Pireu, cartierul … citește tot
Mar 14, 2016
Este vorbirea în limbi semnul caracteristic al primirii Duhului?
Pierre Oddon
Lucrări și daruri ale Duhului Sfânt
Nu tăgăduim că vorbirea în limbi care vine de la Dumnezeu poate să fie, în unele cazuri, un semn al … citește tot
Apr 19, 2016
