Indignat şi „mâniat foarte mult“, Neemia îi strânge pe mai-mari şi pe căpetenii înaintea restu­lui poporului pen­tru a le adresa reproşurile pe care le merită. Cei care sunt vinovaţi se su­pun şi aceasta nu numai pentru că Neemia este guvernatorul, ci pentru că el însuşi le dă exem­plul dragostei dezinte­resate. El renunţase la privi­legiile perso­na­le pe care i le dădea poziţia sa, iar aceasta îi per­mite acum să le ceară căpeteniilor să se poarte în acelaşi fel. Exemplul este regula de aur pentru a obţine ceva de la aproapele nostru. Apostolul Pavel îşi făcuse un ţel din a fi totdeauna un exemplu pentru credincioşii pe care îi învăţa (Fapte 20.35; 1 Corinteni 4.16; 10.32,33...). Mai presus de toate, să gândim la divinul Stăpân. El le-a spus ucenicilor Săi: „V-am dat un exemplu, pen­tru ca, aşa cum v-am făcut Eu, să faceţi şi voi“ (Ioan 13.15). Dar, în acelaşi timp, i-a pus în gardă faţă de cărturari şi faţă de farisei: „Deci toate câte vă spun ei, faceţi şi ţineţi, dar nu faceţi după faptele lor, pentru că ei spun şi nu fac“ (Matei 23.3). Mulţimile au observat diferenţa: Isus îi învăţa „ca având autoritate şi nu precum căr­turarii lor“ (Matei 7.29).