9

Ianuarie

Text: 1 Corinteni 15:20-28

„În ziua dintâi a săptămînii, s-au dus la mormint dis de dimineaţă, pe cînd răsărea soarele.“ Marcu 16:2

„Răsăritul de soare“ al învierii

Pentru mine, răsăritul soarelui este un simbol al speranţei creştinului. In fiecare dimineaţă, primele raze ale soarelui ne reamintesc că lunga noapte a păcatului va face loc zilei eterne. Răsăritul soarelui este o imagine a timpului cînd trupurile noastre vor fi înviate din morţi, unite cu sufletele noastre, transformate, pregătite pentru viaţa cerească. Să ne gîndim cum ar fi dacă în timp ce mergem la culcare într-o seară să ştim că soarele nu va mai răsări din nou în dimineaţa următoare. Să ne gîndim la frigul, la întunericul fără sfîrşit, la degetele reci ale morţii, de care nu poţi scăpa, cum treptat se încleştează în jurul pământului. Plantele s-ar usca, florile s-ar veşteji, copacii ar muri şi întreaga viaţă ar pieri, din lipsa luminii soarelui. Dar, slăvit să fie Domnul, soarele răsare în fiecare dimineaţă. Căldura şi lumina dătătoare de viaţă inundă pămîntul. „Moartea" fiecărui apus de soare este urmată de „învierea" noului răsărit - şi speranţele se reînnoiesc. Chiar mai sigură ca răsăritul soarelui în fiecare dimineaţă este certitudinea învierii noastre cu Isus Cristos. Noaptea neagră a morţii a căzut peste El, şi trupul Său lipsit de viaţă a fost aşezat în mormînt. Dar a înviat! Si în învierea Lui stă promisiunea propriei noastre învieri la viaţă. Apostolul Pavel a declarat: „...toţi vor învia în Cristos..." (1 Corinteni 15:22). Data viitoare cînd vei vedea soarele răsărind şi vei urmări razele lui strălucind pe cerul dimineţii, lasă ca nădejdea să-ţi umple inima. Este un semn care-ţi reaminteşte propria înviere! D.C.E.

Toţi vor trece ca iarba de pe cîmp
Din lumea păcatelor şi a durerii,
Dar cel ce-adoarme astăzi în Cristos
Se va trezi la trîmbiţa-nvierii. Benson

învierea lui Cristos este mugurul promisiunii -
învierea noastră este floarea împlinirii ei