18

Septembrie

Iată, ce plăcut şi ce dulce este să locuiască fraţii împreună! Psalmul 133.1

Dacă am avut clipe intime de comuniune cu Domnul Cristos şi cu fraţii atunci versetul de mai sus este foarte măreţ. Noi primim binecuvântările dacă suntem în strânsă legătură frăţească şi trăim în pace unii cu alţii. Dacă nu se găsesc aceste lucruri în noi nu ne putem aştepta ca Domnul să ne binecuvânteze. În astfel de momente avem numai pierderi de înregistrat de aceea avem dorinţa de a scoate în relief versetul citat mai sus.
Dacă dăruim locul care se cuvine Domnului Isus noi vom locui cu plăcere şi fericiţi laolaltă. El trebuie să fie centrul vieţii noastre a fiecărui creştin în parte dar şi centrul Adunării Sale. Intenţia Duhului Sfânt este de a ridica ochii noştri spre Persoana măreaţă a Domnului.
În vremurile din urmă a harului, duşmanul luptă cu toate puterile pentru a distruge pacea între sfinţii şi prea iubiţii Tatălui. Adesea lucrurile mici au făcut ravagii mari. „Prindeţi-ne... vulpile mici care strică viile” (Cânt. 2.15). Mulţumim Domnului pentru pacea din ţară şi pentru libertatea care o avem. Dar această stare o foloseşte vrăjmaşul pentru operaţiuni distructive în rândul credincioşilor. În timpul prigoanei, şi în necazuri credincioşii se alipesc mai mult de Domnul lor şi ţin mai mult laolaltă, dar în timpul bunei stări duşmanul are o acţiune uşoară pentru a aduce dezbinări şi împotriviri în sânul credincioşilor.
Noi putem vorbi foarte bine despre legătura frăţească. Dar să ne ferim ca aceasta să devină o formă exterioară. Aceasta duce la formalism şi la desfiinţarea unei lucrări sfinte. Noi beneficiem de această legătură plăcută şi dulce împreună cu fraţii în măsura în care ştim să ne păzim şi vom veghea în apropierea Domnului.
E de plâns să vezi că atâţia merg pe drumul bătătorit al căii largi a unui creştinism formal nearătând deloc trăsăturile iubirii sau ale sfinţeniei în purtarea lor. Să fugim de o astfel de mărturisire lumească!