16

Aprilie

Prin urmare, a trebuit să Se asemene fraţilor Săi în toate lucrurile, ca să poată fi, în ce priveşte legăturile cu DUMNEZEU, un mare preot milos şi, vrednic de încredere, ca să facă ispăşire pentru păcatele norodului. Evrei 2.17

În ce priveşte legăturile cu Dumnezeu avem nevoie de un mare Preot. Isus, Fiul lui Dumnezeu este acest Mare Preot al mărturisirii noastre. El a venit de la Dumnezeu şi ni L-a descoperit în mod desăvârşit pe Dumnezeu; şi dacă-L privim ca Marele nostru Preot ajungem prin El la Dumnezeu. Pentru aceasta era nevoie de o lucrare de ispăşire. După Levitic 16 în Israel marele preot a mers în Sfânta Sfintelor în ziua cea mare a ispăşirii pentru păcatele poporului. Această lucrare trebuia să se facă an de an şi marele preot trebuia să o facă în primul rând pentru el, deoarece el însuşi era un om păcătos şi pentru păcatele lui trebuia adusă o jertfă. Cu totul altfel e cu credincioşii. Marele nostru Preot nu este un om de pe pământ. Numele Său de „Isus" ne spune despre venirea lui pe pământ, că El trebuia să se facă asemenea fraţilor. Dar El era şi „Fiul lui Dumnezeu", deci corespundea slavei şi sfinţeniei cortului ceresc: sfânt, fără vină, fără cusur. Prin jertfa Sa, El a adus ispăşirea păcatelor poporului Său. El a isprăvit totul, toate cerinţele neprihănirii, sfinţeniei şi slavei lui Dumnezeu. Marele nostru Preot a fost milos faţă ne noi, care nu ne puteam salva singuri, şi a adus El jertfa de ispăşire. Domnul a fost credincios în a face voia lui Dumnezeu şi în a-L proslăvi pe Tatăl. Ceea ce El a făcut este desăvârşit şi are valabilitate veşnică; nu are nevoie de o repetare. Calea spre Dumnezeu ne este deschisă: toţi care se apropie prin credinţă au intrare slobodă în prezenţa lui Dumnezeu. Şi acest Dumnezeu este totodată şi Tatăl lor prin Isus.
În Domnul Isus era puterea Duhului şi astfel se simţea mereu ca Slujitorul lui Dumnezeu ridicat deasupra influenţei acelora cu care avea de a face.