22

Decembrie

Dar omul lui DUMNEZEU a trimis să spună împăratului lui Israel: Fereşte-te să treci pe lângă locul acela. 2 Împăraţi 6.9

Împăratul sirienilor ducea război împotriva Israelului, şi el se sfătuia cu slujitorii săi spunându-le: „Tabăra mea va fi în cutare loc." Ce bine însă că Dumnezeu căruia nu-I e nimic ascuns a luat seama şi de acest sfat. Ce milos era Dumnezeu care ocrotea poporul Său, folosind proorocul pentru a-l avertiza pe împăratul Israelului de acest loc. Ce dragoste ocrotitoare de la Acela care ştie unde-i „scaunul celor batjocoritori" şi cum arată „corturile celor fără de lege."
Acelaşi Dumnezeu este Acela pe care noi avem libertatea de a-L numi Tată, de a fi copiii Lui. Este o cinste şi mai mare ca aceea a israeliţilor. El însuşi ne avertizează şi ne îndeamnă să veghem „căci potrivnicul nostru diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită" (1 Pet. 5.8). Domnul vrea să nu cădem pradă Satanei.
Glasul cu care Domnul vorbeşte este acelaşi cu care vrea să ne avertizeze: „Cercetaţi ce este plăcut înaintea Domnului şi nu luaţi deloc parte la lucrările neroditoare ale întunericului, ba încă mai degrabă osândiţi-le. Căci e ruşine numai să spunem ce fac ei în ascuns” (Efes. 5.10) De-am delimita cu cea mai ascuţită sabie unde se termină întunericul şi unde începe lumina. De aceea să umblăm ca nişte copii ai luminii şi să evităm orice legătură cu întunericul!
Oricine este hotărât să-L urmeze pe Cristos afară din tabără (Evr. 13.10-15) poate fi încredinţat că multe şi felurite încercări se vor ivi în calea lui pentru a-l abate de la hotărârea pe care a luat-o. Nenumărate prilejuri de a se întoarce înapoi se vor ivi în calea sa. Multe glasuri ademenitoare îl vor îmbia pe drum, oferindu-i uşurarea ocării care este o consecinţă a ieşirii afară din tabără. Multe legiuni de îngeri îi vor sta la dispoziţie gata pentru a-l „elibera" de sacrificiul pe care şi l-a ales.