3 iulie

O CĂLĂUZĂ PE TOATE CĂRĂRILE

El va fi călăuza noastră până la moarte.

Psalmul 48.14

O călăuză ne este de neapărată trebuinţă. Sunt cazuri în care am da tot ce avem pentru ca să ştim ce avem de făcut şi pe ce drum s-o luăm. Am vrea să facem binele, dar şovăim între două moduri în care am putea să procedăm. Oh, cine ne va da o călăuză?

Domnul Dumnezeul nostru primeşte să ne slujească de călăuză. El cunoaşte drumul şi ne va conduce până ce vom ajunge în pace la sfârşitul călătoriei noastre. Am putea să dorim o cârmuire mai sigură? Să ne predăm în întregime cârmuirii Sale şi nu vom fi în primejdie să greşim drumul. Să facem din El Dumnezeul nostru şi vom găsi în El călăuza noastră. Dacă urmăm Cuvântul Său, nu ne vom rătăci deloc în viaţă, numai cu condiţia să învăţăm înainte de toate să ne sprijinim pe El Ia fiecare pas.

Noi avem făgăduinţa că dacă El este Dumnezeul nostru pentru toate zilele şi pentru veşnicie, nu va înceta niciodată să ne călăuzească. Chiar El însuşi ne va conduce „până la moarte", pentru ca să locuim cu El pentru veşnicie. Această făgăduinţă a cârmuirii dumnezeieşti ne garantează siguranţa pentru întreaga noastră viaţă. Mântuirea mai întâi, apoi cârmuirea până la ultima noastră clipă şi în sfârşit viaţa fericită în veşnicie. N-ar trebui fiecare să caute din tinereţe pe Dumnezeu, să se bucure în El în tot timpul vieţii şi să se odihnească în El la bătrâneţe? Să privim la El pentru călăuzire, pentru ca să putem să ne încredem în El şi-n clipa plecării noastre de pe pământ.