28

Ianuarie

DIMINEAŢA

Desăvârşit în Christos Isus. Coloseni 1:28

Nu simţi în sufletul tău că desăvârşirea nu locuieşte în tine? Nu afli asta în fiecare zi? Fiecare lacrimă care cade din ochii tăi plânge „imperfecţiune"; fiecare cuvânt aspru care iese de pe buzele tale spune „imperfecţiune". Ţi-ai văzut prea des propria inimă ca să mai visezi la desăvârşire. Dar în mijlocul acestei tristeţi afli totuşi o mângâiere — eşti „desăvârşit în Christos Isus". In ochii lui Dumnezeu, ai „totul deplin în El" (Coloseni 2:10); chiar şi acum, eşti primit prin „Preaiubitul Lui" (Efeseni 1:6). dar mai este încă o desăvârşire, care urmează
să se împlinească în orice credincios. Este o mare bucurie să priveşti acum spre timpul în care orice pată de păcat va fi îndepărtată, iar credinciosul se va prezenta în faţa tronului „fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta" (Efeseni 5:27). Atunci biserica lui Christos va fi atât de curată încât Cel Atotputernic nu va vedea nimic pătat în ea; va fi atât de sfântă şi de slăvită încât Cuvintele lui Hart „îmbrăcat cu hainele Mântuitorului, la fel de sfânt ca însuşi Cel Prea Sfânt" se vor adeveri în sfârşit. Atunci vom cunoaşte, gusta şi simţi fericirea acestei scurte dar Cuprinzătoare propoziţii „desăvârşit în Christos". Până atunci nu putem înţelege pe deplin înălţimea şi adâncimea mântuirii lui Isus. Nu-ţi tresare inima de bucurie la gândul acesta? Negru cum eşti, vei deveni alb ca zăpada; pătat cum eşti, vei fi curăţat. O, ce mântuire minunată! Christos ia un vierme şi îl transformă într-un înger; Christos ia o haină pătată şi înnegrită şi o transformă într-un veşmânt de lumină, desăvârşit în frumuseţe și vrednic să stea alături de heruvimi. O suflete, opreşte-te şi admiră binecuvântatul adevăr al desăvârşirii în Christos.

SEARA

Şi păstorii s-au întors, slăvind si lăudând pe Dumnezeu pentru toate cele ce văzuseră şi auziseră, si care erau întocmai cum li se spusese, Luca 2:20

Care era subiectul laudei păstorilor? II lăudau pe Dumnezeu pentru ceea ce „auziseră", pentru „marea bucurie" (Luca 2:10) că li se născuse un Mântuitor. Să le urmăm exemplul. Să înălţăm şi noi o cântare de mulţumire pentru ceea ce am auzit despre Isus şi mântuirea Sa. Mai mult, îl lăudau pe Dumnezeu pentru ceea ce „văzuseră". Aceasta este cea mai dulce muzică — ce am experimentat, ce am simţit, ce am făcut noi înşine: „lucrarea mea de laudă este pentru împăratul" (Psalmi 45:1). Nu este destul să auzi despre Christos; auzirea poate să acordeze harpa, dar degetele credinţei creează muzica. Dacă L-ai văzut pe Isus prin credinţă, nu mai lenevi lângă harpă. Trezeşte-te şi laudă-I harul prin cântare. Un motiv pentru care II lăudau pe Dumnezeu era acordul între ceea ce auziseră şi ceea ce văzuseră. Observă ultima parte a frazei „şi care era întocmai cum li se spusese". Nu ai simţit în viaţa ta că Evanghelia este dreaptă şi adevărată? Isus a spus că îţi va da odihnă — nu ai aflat cea mai dulce pace în El? El a spus că vei avea bucurie, mângâiere şi viaţă prin credinţa în El — nu ai primit toate acestea? Nu sunt căile Sale „căi plăcute" (Proverbe 3:17) şi nu sunt cărările Sale „cărări ale păcii"? Cu siguranţă, poţi să zici alături de regina din Seba „nici pe jumătate nu mi s-a spus" (1 împăraţi 10:7). Am descoperit că Christos este mai bun decât mi se spusese. Am privit portretul pe care mi l-au zugrăvit slujitorii Săi, dar nu era nimic în comparaţie cu El; fiindcă Regele, în toată frumuseţea Lui, depăşeşte orice imaginaţie. Cu siguranţă, ceea ce am auzit nu numai că egalează, ci depăşeşte tot ce am auzit. Să-L slăvim atunci şi să-L lăudăm pe Dumnezeu pentru un Mântuitor atât de minunat.