27

Noiembrie

Să nu mănânci pâine nici să nu bei apă, şi nici să nu te întorci pe drumul pe care te vei duce. 1 Împăraţi 13.9

Din cauza neascultării lui Solomon, Dumnezeu a împărţit împărăţia încât a luat zece seminţii de la Roboam şi le-a dat lui Ieroboam. Dar locul unde se slăvea şi se înălţa Numele lui Dumnezeu (în Deuteronom se precizează lucrul acesta de 21 de ori) şi unde toţi bărbaţii se întâlneau de trei ori pe an, rămânea Ierusalimul. Aici era sfinţenia, era Templul, aici stătea altarul, pe care trebuia să se aducă neîntrerupt arderile de tot. Numai sub această jertfă Dumnezeu a putut să stea în mijlocul poporului.
Prin prezenţa părţii bărbăteşti la aceste trei mari sărbători s-a dat practic expresia unităţii poporului. Pentru Ieroboam comuniunea şi expresia unităţii poporului cu Dumnezeu era ceva de domeniul indiferentului. Poziţia şi viaţa lui erau mai de preţ, pentru el. De aceea a spus către popor: „Destul v-aţi suit la Ierusalim; Israele! Iată Dumnezeul tău care te-a scos din ţara Egiptului."
Aşa a introdus în Israel noutăţi care s-au născut în inima lui abătând poporul de la ascultarea de Dumnezeu şi chiar la depărtarea de El. Aici omul lui Dumnezeu nu avea voie nici să mănânce, nici să bea, pentru a nu avea COMUNIUNE cu răul. Cu toată puterea a judecat fapta lui Ieroboam şi propovăduia judecata lui Dumnezeu. Dovada că Dumnezeu se ţine de promisiunile Lui a fost arătată prin aceea că proorocul a primit înştiinţarea să nu se întoarcă pe drumul pe care a venit. Întoarcerea proorocului pe acelaşi drum însemna că nu e ascultător de Cuvântul lui Dumnezeu. Comuniunea cu Dumnezeu se poate găsi numai pe calea FIDELITĂŢII.
Când vedem sfântul Nume al Domnului Isus pus alături cu stricăciunea şi răutăţile fără margini ale omului; când vedem sfintele Lui cuvinte amestecate cu nişte obiceiuri religioase, nelegiuite putem spune că ne apropiem cu paşi repezi de cele din urmă zile.