Proverbe
15.16‑33

Din v. 16 şi 17 învăţăm care sunt valorile autentice aici, jos: teama de Dumnezeu, însoţită de dragostea care vine de la El. „Evlavia cu mulţumire este mare câştig“ – confirmă apostolul – „... având hrană şi îmbrăcăminte, vom fi mulţumiţi“ (1 Timotei 6.6‑8).

Subliniem într‑un mod cu totul deosebit v. 23: „Ce bun este un cuvânt la timpul său!“ De câte ori nu rămânem tăcuţi când ar trebui să spunem un cuvânt... şi aceasta, în general, pentru că ne lipseşte curajul sau dependenţa de Duhul Sfânt (Matei 10.19,20)! Când însă, cu ajutorul Domnului, nu lăsăm să ne scape ocaziile de a vorbi despre El, experimentăm şi cea dintâi parte a acestui verset: bucuria ne umple inimile.

Capitolul 15 se încheie cu proverbul atât de des exemplificat de Domnul Isus: „Înaintea onoarei merge smerenia“ (Matei 18.4; 19.30; 20.27‑28; 23.11,12...), proverb pe care nu l‑a prezentat numai în cuvinte. Căci cine oare s‑a smerit vreodată ca El? Tot astfel, nimeni niciodată nu va fi înălţat mai mult ca Domnul nostru.