15 Aprilie
Proverbe
10.16‑32
Un om drept este recunoscut mai ales după limbajul său (comp. cu Matei 26.73). Acordăm noi suficientă atenţie acestui aspect, de a nu rosti vorbe grele, cuvinte necuviincioase sau nebune? (Efeseni 4.29; 5.4). Dacă suntem dintre aceia care obişnuim să spunem orice ne trece prin minte, atunci v. 19 şi 20 ni se adresează în special nouă.
Limba celui drept este argint ales: ea filtrează necurăţiile şi nu lasă să treacă decât ceea ce are valoare. În inima credinciosului pulsează două izvoare şi amândouă curg prin aceeaşi poartă a buzelor (Iacov 3.9‑11): fântâna vieţii (v. 11; comp. cu Ioan 4.14), care îi poate înviora pe mulţi (v. 21), şi izvorul de necurăţie al cărnii, din care ţâşnesc toate gândurile rele (Matei 15.18‑19; Proverbe 12.18). Înţelepciunea ne va arăta, prin intermediul învăţăturii ei, când să vorbim şi când să tăcem (de citit rugăciunea din Psalmul 141.3).
Versetele 24‑30 compară sfârşitul celui rău cu al celui drept. Cel rău se teme (v. 24), dar teama lui nu este frica de Domnul, ci o groază nedefinită şi superstiţioasă, care are la orizont moartea, pentru care el nu este pregătit (Iov 15.20‑21). Cât de diferită de aceasta este calea celui credincios! În ce priveşte viaţa prezentă, Dumnezeu îi împlineşte dorinţele drepte (v. 24), iar cât despre viitor, inima i se bucură într‑o aşteptare fericită (v. 28).
Omul întreabă – Dumnezeu răspunde
Click Bible
Evanghelizare
Sunt tânăr şi viaţa îmi stă încă înainte. Să mă gândesc de acum la aceste lucruri serioase? „Nu te lăuda … citește tot
Mar 14, 2016
Lista de cumpărături
Click Bible
Rugăciune
Louise Redden, o femeie îmbrăcată sărăcacios, cu o privire de om învins, a intrat într-o zi într-o băcănie. S-a apropiat … citește tot
Mar 15, 2016
