4

Mai

Poporul se risipea şi o strângea, mana, o măcina la râşniţă, sau o pisa într-o piuă; o fierbea în oală, şi făcea turte din ea, şi gustul ei era ca al unei turte cu untdelemn. Numeri 11.8

Zi de zi, în afară de sabat, israeliţii culegeau mana. Ei nu duceau lipsă de nimic. Aproape doi ani Dumnezeu i-a ocrotit şi le-a dat tot ce le trebuia, dar totuşi ei plângeau şi pofteau din nou după carne. „Nu mai este nimic" au spus ei, „ochii noştri nu văd decât mana aceasta” (vers. 6). Mana cu însuşirile şi gustul ei nu le mai satisfăcea dorinţele. De aceea s-au apucat s-o transforme. Această transformare care se făcea prin măcinare, pisare, fierbere sau prin prăjire, se făcea pentru a da hranei alt gust. Când şi-a pierdut gustul ei de turtă cu miere cum a dat-o Dumnezeu, mana prelucrată a primit gust de turtă cu untdelemn, dar totodată prin încălzire a pierdut vitaminele pe care le conţinea ceea ce deschidea drum anumitor boli deoarece alimentul nu mai avea valoarea nutritivă dinainte.
Nu se întâmplă la fel şi în zilele noastre în ce priveşte Cuvântul lui Dumnezeu? Câte gânduri şi idei omeneşti se abat azi de la calea cea dreaptă şi sigură a Cuvântului Sfânt! Chiar şi scindările (grupările) cele multe care se găsesc între copiii lui Dumnezeu nu sunt oare o mărturie în plus pentru acest lucru? Oare aceste „avitaminoze" prin care multe adevăruri nu se cunosc sau nu se aplică în practică nu sunt la fel ca şi cele din poporul Israel?
Dumnezeu să ne ajute să păstrăm Sfântul Cuvânt aşa cum ni l-a dat El! Să veghem şi să nu ne facem răspunzători de călcarea Cuvântului lui Dumnezeu aşa cum au făcut israeliţii. Dumnezeu se poartă cu noi ca şi cu nişte fii „căci Dumnezeu educă (pedepseşte) pe cine-l iubeşte şi bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primeşte. Suferiţi educarea (sau creşterea): Dumnezeu se poartă cu voi ca şi cu nişte fii. Căci, care este fiul pe care nu-l educă tatăl?" (Evr. 12.6-7).