28

Aprilie

Şi poporul a vorbit împotriva lui DUMNEZEU şi împotriva lui Moise: Pentru ce ne-aţi scos din Egipt, ca să murim în pustie? Căci nu este nici pâine, nici apă, şi ni s-a scârbit sufletul de această hrană proastă. Numeri 21.5

Patruzeci de ani a hrănit Dumnezeu poporul Său cu pâine cerească. Dar întotdeauna, deşi întreg poporul a jurat să ţină legământul (Exod. 19.8), s-a arătat necredincios, neascultător şi împotrivitor. Mana nu este numai o imagine a Cuvântului scris ca hrană pentru suflet, ci însăşi adevărata pâine din cer, Domnul Isus, care s-a făcut trup (Ioan 6.32 şi 1.14). Israeliţii n-au ştiut acest lucru, dar Dumnezeu a ştiut şi de aceea îngâmfarea lor a fost pedepsită cu moartea prin şerpi de foc. De fapt s-a văzut clar că e judecata bine meritată a lui Dumnezeu şi cu toate insistenţele lui Moise, şerpii nu au fost îndepărtaţi. Cel Veşnic a găsit o cale mult mai bună care corespunde caracterului Său. Unde păcatul e pe culmile cele mai înalte, Dumnezeu are o cale de har, dar numai pentru credinţă. Moise a trebuit să facă un şarpe de aramă şi să-l înalţe astfel ca oricine privea spre el să fie vindecat.
La fel cum în vechime poporul a lepădat mana, a lepădat şi adevărata Pâine a vieţii din cer, pe Fiul lui Dumnezeu. Dar mânia lui Dumnezeu va judeca aspru această respingere. Acum harul sărbătoreşte triumful: Fiul Omului a fost înălţat pe o cruce ca să dăruiască viaţa tuturor care cred în El. Ce trist este pentru un credincios dacă în călătoria lui prin pustia acestei lumi nu iubeşte mana cerească, dacă strângerile laolaltă în Numele Domnului Isus afară din tabără îi devin plictisitoare şi greoaie. De aceea prea iubiţilor, să iubim cu toţii valoarea darului ceresc, să nu-l micşorăm cu nici un chip ca să nu cădem în aceeaşi greşeală ca cei din trecut.
O ascultare deplină este scutul cel mai bun împotriva uneltirilor vrăjmaşului.