15

Octombrie

În adunarea cea mare, Tu vei fi pricina laudelor mele; şi-mi voi împlini juruinţele în faţa celor ce se tem de Tine. Psalmul 22.25

Vorbele de mai sus sunt cuvintele unei prorocii. Noi putem să le socotim că sunt adresate Dumnezeului şi Tatălui Domnului nostru Isus după moartea ş învierea Sa. Noi nu putem cumpăni şi pricepe ce mare şi adânc a fost necazul şi suferinţele Lui când a fost răstignit pe cruce, când toată povara păcatului a fost aruncată de Dumnezeu asupra Lui ca s-o ducă şi s-o ispăşească. El a adus jertfa de ispăşire şi a îndepărtat tot ce ne despărţea de Dumnezeu.
„În adunarea cea mare" a celor pe care i-a salvat prin sângele Său din lanţurile Satanei şi i-a spălat de păcatele lor, se intonează acum o cântare nouă, o cântare de laudă pentru Dumnezeul nostru. Şi ce har minunat că noi avem posibilitatea de a cânta în acest mare cor. Ca mântuiţi avem dreptul să cântăm măreţul şi nemărginitul har a lui Dumnezeu.
Cine cântă cu Cristos? Toţi care sunt spălaţi în sângele Lui, şi care au fost salvaţi de judecata cea mare şi au intrat în lumina şi bucuria deplină a mântuirii.
În Efeseni 1.3-4 ni se arată caracterul acestei cântări de lauda, pe care putem s-o intonăm încă de acum. În curând o vom intona în desăvârşire în salva Lui.
Tema laudei este „Dumnezeul şi Tatăl, Domnului nostru Isus Cristos" care acum este şi Tatăl nostru. Lui i se cuvine lauda şi mulţumirea în vecii vecilor. Şi în zilele noastre Domnul Cristos intonează cântarea de laudă dar NUMAI acolo unde creştinii sunt adunaţi pentru Numele Său, căci numai acolo El este în mijlocul lor (Mat. 18.20).
Singura noastră ţintă este să înălţăm Numele lui ISUS, deoarece credem că tocmai în casa Sa, El a fost lipsit de cinstea care i se cuvine. El a fost detronat şi în locul Lui a fost pusă autoritatea omenească. „Nu de la oameni, nici printr-un om, ci prin ISUS CRISTOS şi prin Dumnezeu Tatăl" (Gal. 1.1). Iată miezul învăţăturii noastre.