13

Martie

Căci în pustie vor ţâşni ape, şi în pustietate pâraie. Isaia 35.6

Ce minunat va fi când Domnul Isus va veni cu ai Săi din cer pe pământ ca să-şi întemeieze împărăţia păcii! Atunci se va împlini versetul de astăzi. Oftatul întregii creaţiunii va lua sfârşit şi bucuria va umple pământul. Acest timp nu este prea departe. Dacă comuniunea noastră intimă cu Domnul este reală putem spune că această lume e un pustiu. Ea L-a lepădat pe Domnul Isus Cristos şi l-a răstignit. Ea ne va lepăda şi pe noi care aparţinem de El. Cum ar putea această lume să fie ţinutul nostru veşnic? Domnul Isus în împărăţia Sa desăvârşită simte împreună cu noi cum suntem trataţi de lume în ţinutul ei. El nu ne lasă să fim amăgiţi. El ne dă zi de zi apele Lui odihnitoare. Acolo curg râuri întregi pentru inimile noastre. Cum e răsăritul aşa este toată ziua. Atunci vorbim îngenuncheaţi în faţa Lui. Dacă ne luăm timp destul atunci binecuvântarea ne călăuzeşte tot timpul zilei. Oare nu ne-a lăsat Domnul Isus o pildă desăvârşită? El se scula devreme: „S-a dus într-un loc pustiu. Şi se ruga acolo” (Marcu 1.35).
Dacă Cuvântul „lui Cristos locuieşte din belşug în noi" atunci şi în învălmăşeala zilei ne vine în minte ca să nu-L întristăm şi seara vom avea motive să-L lăudăm din inimă. Strângerea noastră laolaltă ca Adunarea lui Dumnezeu este încă unul din multele motive pentru care să-L lăudăm. Aici Domnul foloseşte Cuvântul Său ca să ne binecuvânteze pe toţi. Să nu pierdem nici o ocazie când copiii lui Dumnezeu se strâng în Numele Domnului Isus. Aici Dumnezeu îşi revarsă binecuvântările Sale în mod deosebit. El însuşi face ca din aceste strângeri laolaltă să ţâşnească apele vii ale Cuvântului Său. Să păzim acest teren sfânt de orice urmă de formalism, de orice lucrare omenească. Să ridicăm tot mai sus Cuvântul Său şi Numele Său cel Veşnic.
În curând vom fi la El unde apa vieţii va ţâşni nestingherită şi liberă. Vino, Doamne Isuse!