22 Aprilie
Proverbe
14.17‑35
Cel iute la mânie se poartă cu nebunie (v. 17; comp. cu Eclesiastul 7.9), dar (în cel) încet la mânie este mare pricepere... (v. 29; vezi şi Iacov 1.19). Încet la mânie este o trăsătură pe care o găsim deseori pe paginile Scripturii, însă atribuită lui Dumnezeu (Exod 34.6; Numeri 14.18 etc.). În ce ne priveşte, câte fapte nu facem la mânie şi câte cuvinte nu rostim în astfel de momente, pe care apoi le regretăm amarnic...! În loc să dăm la iveală un duh nerăbdător, mai bine această mare pricepere, ca, înainte de a permite mâniei să explodeze din fiinţa noastră, să facem loc unei clipe de cugetare sau, şi mai bine, de rugăciune. Vom constata o dată în plus că nu avem niciun motiv întemeiat să ne mâniem; iar când suntem în acord cu voia lui Dumnezeu, vom fi în stare să aşteptăm cu răbdare intervenţia Lui (comp. 1 Împăraţi 22.24,25).
Ferice de cine se îndură de cei întristaţi (v. 21). Sub pretext că faptele bune nu au nicio valoare în împlinirea mântuirii noastre, tindem să neglijăm aspectul lucrărilor, însă nu trebuie să pierdem din vedere că invitaţi să fie cei dintâi în fapte bune (Tit 3.14) sunt chiar copiii lui Dumnezeu şi toate acestea fără a ignora faptul că problema sufletului contează mai mult decât cele materiale.
Versetul 25 ne reaminteşte de Martorul desăvârşit şi totodată de ceea ce trebuie să caracterizeze orice mărturie autentică: să le arate sufletelor calea eliberării: un martor adevărat scapă suflete.
Salvaţi prin sânge
Gheorghe Cornilescu
Evanghelizare
„Si Domnul va trece ca să-i lovească pe egipteni; si va vedea sângele pe pragul de sus şi pe cei … citește tot
Mar 14, 2016
Lot
G. C. Willis
Persoane din Scriptură
Istoria lui Lot este foarte tristă, dar şi foarte instructivă pentru noi. Când păstorii lui Avraam şi ai lui Lot … citește tot
Apr 08, 2016
