26 decembrie

Text: Filipeni 4:1-20

„CRISTY - CAMERA 104"

„... ce mi-aţi trimis (este) un miros de bună mireasmă,
o jerţfă bine primită şi plăcută lui Dumnezeu."

Filipeni 4:18

Credincioşii din Filipi, preocupaţi de nevoile lui Pavel, i-au
trimis daruri. Epafrodit a fost trimis să le ducă apostolului în
celula lui din Roma. Pavel a recunoscut că aceste daruri - fără
îndoială, lucruri de care avea nevoie - reprezentau un sacrificiu
din partea celor care le-au trimis. I-a costat mult ca să-l ajute pe
Pavel, dar ei erau gata să se lipsească de aceste lucruri, ca să
mărească numele lui Cristos.

O parte vitală a închinării noastre este dărnicia. Noi trebuie
să răspundem nevoilor Bisericii şi a poporului lui Dumnezeu într-o
manieră plină de dragoste şi făcînd sacrificii. Leslie B. Flynn ilus-
trează acest gen de dărnicie personală în cartea lui: „Worship". El
a scris: „Un om împacheta un transport de alimente colectate de o
şcoală pentru săracii din Munţii Apalaşi. Sorta pungile de lapte
praf, de conservele de fasole şi conservele de vegetale, de conser-
vele cu carne. Introducîndu-şi mîna într-o cutie cu conserve de tot
felul, el a scos o pungă de hîrtie maro. Se părea că un elev a adus
ceva diferit de articolele sugerate în lista de alimente. Din pungă
a căzut un sandwich, un măr şi un biscuit. Pe pungă era scris cu
litere mari numele fetiţei: „Cristy - camera 104". Ea renunţase la
masa ei de prînz pentru o persoană oarecare ce ducea lipsă".

Ori de cîte ori dăm din inimă, preocupaţi de situaţia celor
nevoiaşi, noi aducem o jertfă care-L mulţumeşte pe Domnul. „Şi să
nu daţi uitării binefacerea şi dărnicia; căci lui Dumnezeu jertfe ca
acestea îi plac" (Evrei 13:16). Dumnezeu consideră că aceste
daruri l-au fost aduse Lui.                           - D.C.E.

Cu o inimă largă, dezlegată,

Dă-ne, Doamne, harul ca să dăm,

Ca viaţa şi trăirea noastră

Ţie numai să le consacram.                - Murray

Dumnezeu se uită la inimă,
nu la mină; la cel ce dă, nu la dar.