24

Noiembrie

DIMINEAŢA

Domnul este minunat pentru noi: El ne ţine loc de râuri, de pâraie late. Isaia 33:21

Râurile şi pâraiele late produc fertilitate şi abundenţă în ţară. Locurile de lângă râuri sunt remarcabile prin varietatea plantelor şi bogăţia recoltelor. Dumnezeu este la fel pentru biserica Sa. Când îl are pe Dumnezeu, ea are abundenţă. Ce ar putea să ceară de la El, şi să nu-i fie dat? Ce nevoie poate menţiona, şi să nu-i fie împlinită? „Domnul oştirilor pregăteşte tuturor popoarelor de pe muntele acesta un ospăţ de bucate gustoase" (Isaia 25:6). Vrei pâinea vieţii? Va cădea ca mana din cer. Vrei apă proaspătă? Stâncile te urmează, şi Stânca este Christos. Dacă suferi de vreo lipsă, este vina ta. Dacă suferi de vreo deficienţă, nu eşti deficient în El, ci în inima ta. Râurile şi pâraiele late sunt de asemenea un punct de comerţ. Slăvitul nostru Domn este un loc de negustorie cerească. Prin Răscumpărătorul nostru, facem comerţ cu trecutul; bogăţia Calvarului, comorile legământului, tezaurele din zilele vechi ale alegerii, şi hambarele veşniciei vin toate la noi prin pâraiele late ale bunului nostru Domn. Facem comerţ şi cu viitorul. Ce bărci, încărcate până la marginea apei, ne vin din Mileniu! Ce viziuni avem despre zilele din cer pe pământ! Prin Domnul nostru slăvit, facem comerţ cu îngerii şi comunicăm cu sufletele spălate în sângele Său, care cântă înaintea tronului. Mai mult încă, avem părtăşie cu Cel Infinit. Râurile şi pâraiele late sunt plănuite să ofere siguranţă. Râurile erau un zid de apărare în trecut. Prea iubiţilor, ce scut este Dumnezeu pentru biserica Sa! Diavolul nu poate trece acest râu lat al lui Dumnezeu. Oricât şi-ar dori să-1 treacă, nu vă temeţi, fiindcă Dumnezeu este mereu neclintit. Satana ne poate îngrijora, dar nu ne poate distruge. Nici o barcă cu vâslaşi nu va invada râul nostru; nici un vapor înarmat nu va trece dincolo.

SEARA

„Să mai dorm puţin, să mai aţipesc puţin, să mai încrucişez puţin mâinile ca să mă odihnesc!..." Şi sărăcia vine peste tine ca un hoţ, şi lipsa, ca un om înarmat. Proverbe 24:33-34

Cei mai răi leneşi cer doar „să mai aţipesc puţin". Ar fi indignaţi dacă ar fi acuzaţi de lenevie. „Să mai încrucişez puţin mâinile ca să mă odihnesc"'este tot ce cer, şi au o mulţime de motive care să-ţi demonstreze că indulgenţa aceasta este una potrivită. Totuşi, prin „puţinul" acesta trec zilele. Timpul pentru muncă s-a dus, şi câmpul se umple de spini. Prin puţină amânare, poporul îşi ruinează sufletul. Nu intenţionează să amâne ani de zile. Se gândesc că peste câteva luni va fi un timp mai potrivit Mâine vor începe lucrurile serioase; dar prezentul este atât de ocupat, şl atât de nepotrivit, încât încep să se scuze. Ca nisipul din clepsidră, timpul se scurge. Viaţa este irosită picătură cu picătură, şi vremurile de har sunt pierdute prin „puţină aţipeală", O, fii înţelept şi prinde orele care trec în grabă, ca să foloseşti momentele care se duc! Fie ca Domnul să ne înveţe această înţelepciune sacră. Altfel, ne aşteaptă cea mai cruntă sărăcie -sărăcia veşnică - în care vom cerşi degeaba măcar un strop de apă. Ca un călător care îşi urmează cu hotărâre drumul, sărăcia îl prinde pe leneş, şi ruina îl nimiceşte pe nehotărât. Fiecare oră aduce urmăritorul mai aproape. El nu se opreşte pe drum, fiindcă este afacerea stăpânului şi nu poate întârzia. După cum un om înarmat intră cu autoritate şi putere, sărăcia va veni peste leneş, şi moartea peste cel nepocăit, şi nu va exista nici o scăpare. O, dacă oamenii ar fi mai înţelepţi în vremurile bune, şi L-ar căuta pe Domnul Isus înainte de Ziua Nimicirii. Atunci va fi prea târziu pentru semănat şi secerat, prea târziu pentru căinţă şi credinţă. în agricultură nu are nici un rost să jeleşti după ce a trecut timpul semănatului. Credinţa şi hotărârile sfinte au şi ele timpul lor. Să ne ajute Dumnezeu să le obţinem în noaptea aceasta.