18

Noiembrie

DIMINEAŢA

Un izvor închis, o fântână pecetluită. Cântarea Cântărilor 4:12

Metafora aceasta, care se referă la viaţa interioară a unui creştin, tratează ideea unei taine. Este „un izvor închis". Aşa erau izvoarele din Orient, peste care era construit un edificiu, astfel încât numai cel care cunoştea intrarea secretă putea ajunge la ele; la fel este şi inima credinciosului, după ce a fost reînnoită prin har. Există o viaţă lăuntrică tainică, care nu poate fi atinsă de nici o putere omenească. Este o taină necunoscută de alţi oameni; nu, nici chiar omul care o deţine nu poate vorbi despre ea vecinului său. Textul include nu numai taina, ci şi despărţirea. Nu este un izvor obişnuit, din care poate bea orice trecător; este unul ţinut deoparte. Este o fântână care poartă însemnul regal - sigiliul regelui; aşa că toată lumea vede că nu este o fântână obişnuită, ci una deţinută de un proprietar şi plasată într-un loc special. La fel se întâmplă cu viaţa spirituală. Aleşii lui Dumnezeu au fost despărţiţi prin legi veşnice. Ei au fost puşi deoparte de Dumnezeu în ziua răscumpărării, şi ei sunt puşi deoparte prin posedarea unei vieţi pe care alţii nu o au. Este imposibil pentru ei să se simtă acasă într-o lume care se desfată în plăceri. Mai este şi ideea sfinţeniei. Izvorul „închis" este păstrat pentru persoană specială, şi la fel este şi inima creştinului. Ea este un izvor păstrat pentru Isus. Fiecare creştin trebuie să simtă sigiliul lui Dumnezeu asupra lui. El trebuie să spună împreună cu apostolul Pavel: „de acum încolo nimeni să nu mă mai necăjească, pentru că port semnele Domnului Isus pe trupul meu" (Galateni 6:17). Altă idee proeminentă este aceea a Siguranţei. O, cât de sigură şi certă este viaţa interioară a credinciosului! Dacă toate puterile pământului şi iadului s-ar uni împotriva lui, principiul acela nemuritor există încă, fiindcă El şi-a dat viaţa pentru păstrarea ei. Şi cine este El ca să-ţi facă rău, când Dumnezeu este protectorul tău?

SEARA

Tu eşti din veşnicie. Psalmi 93:2

Christos este „din veşnicie". Putem cânta despre El împreună cu David „scaunul Tău de domnie, Dumnezeule, este veţnic” (Psalmi 45:6). Bucură-te, credinciosule, în „Isus Christos este acelaşi ieri şi azi şi în veci" (Evrei 13:8). Isus a fost dintotdeauna. Copilul născut în Betleem a fost unit cu Cuvântul, care a fost „de la început" (loan 1:2), şi prin care „toate lucrurile aufost făcute" (vers, 3). Titlul prin care Christos i s-a descoperit lui loan pe insula Patmos a fost „Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine" (Apocalipsa 1:4). Dacă nu ar fi fost Dumnezeu „din veşnicie", nu L-am fi putut iubi atât de mult. Nu am fi putut simţi prin El dragostea veşnică, care este izvorul tuturor binecuvântărilor legământului. Totuşi de vreme ce El a fost din veşnicie cu Tatăl, ducem râul iubirii divine de la El la Tatăl şi la binecuvântatul Duh Sfânt. După cum a fost dintotdeauna, Domnul nostru este din veşnicie. Isus nu este mort: „El... trăieşte pururea ca să mijlocească" pentru noi (Evrei 7:25). Du-te la El oricând ai nevoie, fiindcă El te aşteapti să te binecuvânteze. Mai mult, Isus Domnul va fi întotdeaunili Dacă Dumnezeu îţi cruţă viaţa, ca să ajungi la „optzeci de ani (Psalmi 90:10), vei vedea că fântâna de curăţire este încă deschisă, şi că sângele Său preţios nu şi-a pierdut puterea. Vei afla că Preotul care a umplut fântâna tămăduirii cu sângele Său trăieşte ca să te curăţească de toate nelegiuirile. După ce Vei lupta ultima bătălie, vei vedea că mâna Căpitanului tău nu a slăbit. Mântuitorul viu va încuraja sfinţii muribunzi. Când vei intra în ceruri, îl vei vedea încununat de roua tinereţii. In veşnicie, Domnul Isus va rămâne veşnic izvor de bucurie, viaţă şi slavă pentru poporul Său. Apropie-te de apele vii din fântâna sfinţită! Isus a fost dintotdeauna, este totdeauna şi va fi întotdeauna. El este veşnic în toate atributele Sale, în toate îndatoririle Sale, în toată puterea Sa, în toată dorinţa Sa de a binecuvânta, mângâia, păzi şi încununa poporul ales de El.