cât este de departe răsăritul de apus, atât a îndepărtat El nelegiuirile noastre de la noi.
Psalmii 103:12
|
30 Iunie |
1 Împăraţi 22.1-18 |
Ben-Hadad nu şi-a ţinut cuvântul (20.34). A păstrat Ramotul din Galaad. Ahab îşi propune să-l ia înapoi şi îşi împărtăşeşte gândul său unui ilustru vizitator: Iosafat, împăratul lui Iuda. Şi care ar putea fi primul gând referitor la această vizită? Nu este oare îmbucurător să vedem stabilindu-se o prietenie între suveranii acestor două împărăţii aflate în conflict de atâta timp? Este un pas spre unificare, astăzi la modă în lumea creştină. În realitate, în ochii lui Dumnezeu ea semnifică necredincioşie din partea lui Iosafat. El era împărat la Ierusalim, unde se găsea templul Domnului. Ahab, dimpotrivă, era un idolatru. Şi ce înţelegere, întreabă apostolul, are templul lui Dumnezeu cu idolii? (2 Cor. 6.16). Cum putea împăratul lui Iuda să se uite atâta pe sine, încât să spună: Eu sunt ca tine ...?
Priviţi în ce angrenaj se lasă prins sărmanul Iosafat! Stingherit, îi face câteva remarci timide lui Ahab, dar nu are energia necesară să se opună planurilor acestuia. I-ar fi fost necesar pentru aceasta mai mult curaj decât pentru a merge la război împotriva sirienilor. Cu siguranţă, şi fiecare dintre noi cunoaşte din experienţă că cea mai dificilă acţiune, implicând cel mai mult curaj, este adesea un simplu refuz, un refuz de asociere cu răul (Ps. 1.1).
Patruzeci şi opt de ore în iad
John W. Reynolds
Evanghelizare
Unul dintre cele mai interesante cazuri de readucere la viaţă pe care le-am auzit vreodată a fost cazul lui George … citește tot
Mar 14, 2016
Începutul contestat
BEDE
Știință / Apologetică
Oare cine mai crede astăzi povestea Bibliei de la începutul cărţii Geneza? Oare cine mai crede astăzi că, nu numai … citește tot
Mar 15, 2016
