Domnul este aproape GBV

Biblia ne relatează despre câțiva oameni credincioși care au fost și ei descurajați în viață. Exemplul lor ne este mângâietor, atunci când nici noi nu mai știm încotro să o apucăm. Moise (Numeri 11.11-15), Ilie (1 Împărați 19.4) și Ieremia (Ieremia 20.14,15) sunt exemple în această privință. Cu toții, în urma suferințelor, au ajuns la capătul puterilor. În contrast cu ei Se află Domnul Isus, care S-a încrezut întotdeauna în Dumnezeu, chiar și în cel mai cumplit necaz.

Psalmul 22 ne vorbește despre Isus Hristos în cele trei ore de întuneric. Se deschide cu strigătul Domnului: „Dumnezeul Meu! Dumnezeul Meu! Pentru ce M-ai părăsit?“, cuvinte care ilustrează suferințele de nespus pe care Domnul Isus le-a suportat sub judecata lui Dumnezeu. Apoi citim în versetele 9 și 10: „Dar Tu ești Cel care M-ai scos din pântece […] din pântecele mamei Mele, Tu ești Dumnezeul Meu“. Aici vedem perfecțiunea Mântuitorului nostru în cel mai mare necaz! El nu a blestemat ziua nașterii Sale. Chiar și în cele trei ore de întuneric nu a renunțat nicio secundă la încrederea Sa în Dumnezeu.

Matei ne relatează că „Isus a strigat cu glas tare“ (Matei 27.46). În inima Sa a fost un necaz de nedescris, când El a fost făcut păcat și a purtat păcatele noastre. A suferit nespus de mult sub loviturile judecății divine. Dumnezeu a condamnat păcatul în El și S-a îndepărtat de El. Noi nu vom putea pătrunde niciodată această durere din inima Lui. Nu vom putea înțelege niciodată cât de mult și cât de groaznic a suferit Mântuitorul nostru la cruce. Isus a întrebat: „Pentru ce?“, dar tot El a spus și: „Dumnezeul Meu!“. Încrederea Sa a fost desăvârșită, puternică și de nezguduit – și în ultimul moment al acestor trei ore de întuneric. Ce Mântuitor minunat!

Noi nu ne putem compara cu Iov, cu Moise, cu Ilie sau cu Ieremia, acești bărbați dedicați pe deplin lui Dumnezeu. La noi nu se găsește un astfel de devotament, o astfel de credință ca la ei. Și totuși, în ciuda temerii lor de Dumnezeu și a dăruirii lor, au existat și în viața lor momente în care au fost la pământ și în care s-au îndoit în credință. Nu tot așa a fost cu Domnul nostru, Mântuitorul minunat! În necazul cel mai mare, El S-a încrezut pe deplin în Dumnezeul Său.

M. Billeter