Domnul este aproape GBV

Amalec (1)
Amalec a venit și s-a luptat cu Israel la Refidim.

Exod 17.8

Amalec îl prefigurează pe Satan, care folosește împotriva poporului lui Dumnezeu prezentul „veac rău“. Pe de altă parte, el este un simbol al cărnii. El era un nepot al lui Esau, cel care a preferat o simplă ciorbă în schimbul dreptului de întâi-născut (vedeți Geneza 36.12). El a fost cel dintâi care s-a opus lui Israel după botezul lor „în nor și în mare“. Aceste fapte ne descoperă caracterul lui cu mare claritate; pe deasupra, știm că înlăturarea lui Saul de la conducerea împărăției lui Israel a fost o consecință a faptului că l-a cruțat pe Amalec, în loc de a-l distruge în întregime (1 Samuel 15). Mai mult, vedem că Haman este ultimul amalecit despre care relatează Scriptura. El a fost spânzurat ca urmare a planului său rău pe care l-a făcut împotriva lui Israel (vedeți cartea Estera).

Toate aceste împrejurări ne furnizează o imagine clară despre faptul că Amalec este un simbol al cărnii. Legătura dintre conflictul său cu Israel și apa care a izvorât din stâncă este remarcabilă și instructivă și, de asemenea, este în conformitate cu conflictul celui credincios cu natura cea veche. Acest conflict este, așa cum știm, consecința faptului că cel credincios are o natură nouă și că Duhul Sfânt locuiește în el. Conflictul lui Israel a început când ei au stat în puterea deplină a răscumpărării și au „mâncat aceeași hrană spirituală; și toți au băut aceeași băutură spirituală, pentru că beau dintr-o stâncă spirituală“ (1 Corinteni 10.3,4). Până să-l întâlnească pe Amalec nu au avut niciun conflict. Nu a fost nevoie ca ei să îi facă față lui Faraon. Nu au zdrobit puterea Egiptului și nici nu au rupt lanțurile robiei în care erau ținuți. Nu au despărțit marea și nici nu au înecat oștirile lui Faraon sub valurile ei. Nu au adus pâine din cer și nici nu au scos apă din stâncă. Ei nu au făcut și nici nu puteau face vreunul dintre aceste lucruri; însă acum sunt chemați să lupte cu Amalec. Toate conflictele precedente fuseseră între Iahve și vrăjmașii lor. Nu a fost nevoie decât ca ei să „stea liniștiți“, să contemple triumful minunat al brațului ridicat al lui Iahve și să savureze roadele biruinței. Domnul luptase pentru ei, dar acum El lupta în ei sau prin ei.

C. H. Mackintosh