Domnul este aproape GBV
Și aceasta este legea darului de mâncare: […] Toată partea bărbătească dintre fiii lui Aaron să mănânce din ea. Este o rânduială pentru totdeauna, în generațiile voastre, partea lor din jertfele prin foc ale Domnului. Orice se va atinge de ele să fie sfânt.
Levitic 6.14,18
Găsim aici un gând prețios. Tot ce atingea jertfa de mâncare devenea sfințit. Aceasta este pentru noi foarte important. Tot ce este în dependență de viața Domnului Isus este sfânt în ochii lui Dumnezeu. Înțelegem că nici nu poate fi altfel. Într-adevăr, făina este o imagine a ființei umane, însă jertfa de mâncare prezintă natura omenească a Domnului Isus.
Floarea făinii este o parte componentă a pâinii, pe care o mănâncă orice om. Pâinea pe care o frângem duminica dimineața este pâinea pe care o poate mânca orice om de pe pământ; și totuși nu este aceeași. Într-adevăr, ea nu se schimbă, rămâne exact aceeași pâine, însă pentru noi reprezintă ceva și în aceasta constă marea diferență. De aceea se spune aici în mod categoric: tot ce se atingea de jertfă era sfânt. Dacă privim natura omenească a Domnului Isus și vedem aceleași lucruri ca și la noi, nu trebuie să uităm Cine este El. Ca și noi, Domnul a obosit, însă nu trebuie să uităm niciodată că El era Domnul.
Cineva a spus odată: „Omul nu trăiește numai cu pâine“, însă el a utilizat cuvintele în sens de glumă și a uitat că este vorba despre ceva sfânt. Nu trebuie să folosim cuvintele Domnului pentru altceva. Tot ce este cu privire la El este sfânt, căci se află în legătură cu umanitatea Sa sfântă. Cine a văzut slava Sa și L-a cunoscut în prezența lui Dumnezeu, cine Îl cunoaște ca pe Acela care „este de la început“ nu face astfel de glume, căci știe că este împotriva voii lui Dumnezeu. Unul ca acesta a văzut prea mult din slava Domnului Isus, ca să poată suporta ca această slavă să fie atacată în vreun fel.
H. L. Heijkoop