Domnul este aproape GBV

Dragostea recunoaște, deoarece dragostea își „reamintește“. Visele din trecut, mânia și disprețul cu care aceste vise fuseseră întâmpinate de frații lui, tratamentul pe care i-l aplicaseră, totul este reamintit, dar reamintit de cineva care îi iubește, căci, după ce le-a vorbit, „a plecat de la ei“. Va veni vremea când toate afecțiunile lui Iosif se vor revărsa fără limite și el va plânge înaintea lor, dar, înainte ca acest moment să vină, el are de împlinit altă lucrare. Dragostea se va preocupa să lucreze pentru a le câștiga inimile și a le pune în liniște perfectă în prezența aceluia împotriva căruia păcătuiseră atât de mult.

Pentru a-și atinge acest scop, dragostea va găsi un mod prin care, în dreptate, să fie ștearsă orice pată din trecut, în așa fel încât, după ce orice problemă este complet rezolvată, să nu mai existe nimic care să poată împiedica revărsarea simțămintelor dintre Iosif și frații lui. Totuși, există doar un singur fel prin care inima poate fi așezată în liniște perfectă în prezența unuia față de care a greșit. Totul trebuie pus în lumină și trebuie mărturisit în mod deplin. Conștiința adormită trebuie să fie trezită, păcatele trebuie să fie rememorate, iar apoi mărturisite. Doar prin intermediul conștiinței poate fi atinsă inima, ca mai apoi să își poată căpăta liniștea. Mișcat de dragoste, Iosif se va angaja să le atingă conștiințele. El „a făcut pe străinul înaintea lor și le-a vorbit aspru“.

Hristos a acționat în același fel, comportându-Se ca un străin, atunci când o femeie dintre națiuni a fost condusă de nevoia ei în prezența Lui și a fost întâmpinată cu tăcere, pentru că citim: „El nu i-a răspuns niciun cuvânt“ (Matei 15.23). Iar când totuși El vorbește, oare nu este, pentru moment, un cuvânt prea tare ca ea să-l poată asculta (Ioan 6.60)? Însă noi știm că aceasta a fost calea perfectă a dragostei, singura care a condus la binecuvântare. În același fel, în căile viitoare față de iudei, Hristos va apărea înaintea lor ca străin, atunci când, potrivit cuvintelor profetului, El va spune: „De aceea, iată, îți voi îngrădi calea cu spini. Și o voi împrejmui cu un zid, ca să nu-și poată găsi cărările“; și: „Îmi voi lua înapoi grâul la timpul lui“. Domnul va aduce foametea peste iudei, pentru ca prin aceasta să-i conducă în pustie, unde nu au nicio altă resursă în afară de Dumnezeu. Iar cu privire la felul în care Domnul va lucra față de ei în acel loc pustiu, El spune: „Îi voi vorbi inimii“ (Osea 2.6,9,14).

H. Smith