Domnul este aproape GBV

Circumcizia făcută de mână, în carne, era semnul stabilit de Dumnezeu în ce privește legământul Lui cu Israel, poporul Său pământesc; pentru a face parte din acest popor, trebuia deci să fii circumcis. În același timp, această ceremonie avea o semnificație spirituală, ea fiind simbolul dezbrăcării cărnii. Învățătorii iudaizanți, nerecunoscând această semnificație, acordau o mare importanță semnului exterior al circumciziei (vedeți Fapte 15.1; Galateni 6.12,13) și voiau să‑i oblige pe credincioșii dintre națiuni să primească circumcizia. Aici, apostolul răstoarnă pretențiile acestora, arătând că, în Hristos, credincioșii au realitatea al cărei semn era circumcizia. Prin credință, ei sunt părtași ai eficacității morții lui Hristos; ei sunt morți împreună cu El și, în această moarte, ei au găsit adevărata dezbrăcare de trupul cărnii – nu de trupul muritor, ci de ansamblul păcatului, văzut aici ca un organism complet, ca un trup. Posedând în același timp puterea de viață care este în Hristos, ei se consideră ca morți față de păcat. Aceasta este ceea ce apostolul numește circumcizia lui Hristos.

Găsim această învățătură în Romani 6.6,7: „Omul nostru cel vechi a fost răstignit cu El […] Socotiți‑vă pe voi înșivă morți față de păcat și vii față de Dumnezeu, în Hristos Isus“. Acesta este marele privilegiu al creștinului; iată ce găsește el în moartea lui Hristos, cu care este unit: el află nu numai faptul că Hristos a murit pentru a îndepărta păcatele sale și pentru a anula condamnarea care plana asupra lui, ci și că el a murit cu Hristos, fiind unit cu El în această moarte – pentru ca trupul păcatului din el să fie desființat; astfel, el a dezbrăcat complet acest trup al păcatului.

Să remarcăm că acest lucru nu se poate realiza prin eforturi treptate; este un fapt împlinit: „Voi ați fost circumciși“, „omul nostru cel vechi a fost răstignit“. Iar în virtutea relației sale cu Hristos și a acestei poziții în Hristos, creștinul este înarmat împotriva păcatului – față de care a murit – și este eliberat din robia acestuia. Moartea cu Hristos și viața în El – acestea constituie punctul de plecare. Socotindu‑se mort față de păcat și având viața în Hristos, el Îl poate sluji pe Dumnezeu. Ce har minunat!

H. Rossier