Domnul este aproape GBV

Geneza 18 ne spune că Avraam și‑a ridicat ochii și a văzut trei oameni stând aproape de cortul său. Acest lucru n‑a fost întâmplător. Domnul n‑avea nevoie să treacă pe lângă cortul lui Avraam pentru a ajunge la Sodoma, însă a dorit ca mai înainte să‑l viziteze pe patriarh. Mai degrabă decât să vină direct la cortul lui, Domnul a stat la o oarecare depărtare și l‑a lăsat pe Avraam să‑și exprime dorința și să alerge în întâmpinarea Sa.

În cazul ucenicilor aflați în corabie, citim că Isus îi trimisese pe țărmul celălalt, după care a mers El Însuși pe apă către ei. Ar fi putut să meargă direct către corabie, însă a mers pe lângă ea, ca să fie văzut de ei. Ucenicii s‑au înspăimântat la început, însă cuvintele Sale le‑au risipit temerile. În relatarea din Ioan citim că „voiau să‑L ia în corabie“ (Ioan 6.21).

După înviere, Domnul Isus a mers alături de doi ucenici pe drumul către Emaus. Când au ajuns în sat, El a lăsat impresia că merge mai departe. Ucenicii, care nu‑L recunoscuseră încă, L‑au invitat în casă, iar acolo El le‑a deschis ochii și li S‑a făcut cunoscut, după care S‑a făcut nevăzut. După aceasta, cei doi ucenici s‑au întors imediat la Ierusalim, pentru a le duce această veste bună și celorlalți ucenici.

Îl invităm și noi pe Domnul în mijlocul împrejurărilor noastre? La fel ca în cazul lui Avraam, El îngăduie să‑L slujim și, lucru minunat, noi suntem cei înviorați când facem acest lucru. Să‑L invităm de asemenea în mijlocul necazurilor noastre și să‑L includem în conversațiile noastre, așa cum au făcut ucenicii. „Apropiați‑vă de Dumnezeu, și El Se va apropia de voi“ (Iacov 4.8). Să‑L invităm, iar El va umple de bucurie inimile noastre!

E. Clermont