Domnul este aproape GBV

Însetează și sufletul nostru după prezența lui Dumnezeu? David, în psalmi, folosește deseori metafore și figuri de stil pentru a descrie felul în care sufletul său tânjea după prezența lui Dumnezeu. Această ariditate a sufletului psalmistului era mai presantă decât nevoia lui după hrană sau apă: „Sufletul meu însetează după Dumnezeu, după Dumnezeul cel viu. Când voi veni și mă voi arăta înaintea lui Dumnezeu?“ (Psalmul 42.2). Din Psalmul 63.1 răzbate aceeași sete mistuitoare: „Sufletul meu însetează după Tine, carnea mea tânjește după Tine, într‑un pământ sec și uscat, fără apă“.

În timpul vieții sale, David a îndurat multe dificultăți și lipsuri în pustie, așa că a știut ce înseamnă să tânjești după apă și după hrană. Însă, oricât de adânci și de puternice au fost astfel de nevoi și de dorințe în mijlocul pustiei aride, David a tânjit încă și mai mult după Dumnezeu Însuși. Îl auzim strigând: „Pentru că bunătatea Ta este mai bună decât viața, buzele mele Te vor lăuda“ (Psalmul 63.3).

Simțim și noi o astfel de dorință aprinsă pentru părtășia cu Domnul nostru? Această sete a sufletului după prezența Domnului trebuie să‑i caracterizeze pe toți copiii lui Dumnezeu. Dar ce să facem dacă nu o avem? La fel ca David în vechime, trebuie să căutăm această hrană spirituală. În Psalmul 63.1, David spune: „Pe Tine Te caut în zori de zi“. Să ne gândim bine la acest lucru: Domnul Isus dorește să căutăm prezența Lui, sfatul Lui și comuniunea cu El dis‑de‑dimineață și în fiecare zi! De aceea să ne dorim și noi să petrecem cu Domnul Isus cât mai mult timp! El nu ne va forța la aceasta… Dar ce bucurie vom gusta de fiecare dată când, căutând prezența Lui, vom sta la picioarele Lui, sorbind Cuvântul Lui!

S. Faulkner