Domnul este aproape GBV
Ce fală este dacă, păcătuind și fiind pălmuiți, veți răbda? Dar dacă, făcând bine și suferind, veți răbda, aceasta este plăcut lui Dumnezeu.
1 Petru 2.20
Când suferim făcând bine și răbdăm, Dumnezeu vede însăși viața lui Hristos. Aceasta explică marele număr de împrejurări care ne pun la încercare, în care ne putem găsi ca și creștini. Dumnezeu le îngăduie, pentru a ne da ocazia să dăm expresie virtuților lui Hristos, iar aceasta pentru buna Lui plăcere și pentru gloria noastră la sfârșit.
Dacă suntem chemați să fim cu Hristos în glorie, suntem de asemenea chemați să umblăm pe urmele Lui pe drumul care duce la glorie. Apostolul indică trei dintre urmele Sale. 1. El n‑a făcut păcat și în gura Lui nu s‑a găsit viclenie. 2. A suferit fiind insultat și amenințat. 3. Când era insultat, răbda, tăcea, nu răspundea nimic, nu insulta, nu amenința. În fața tuturor acuzatorilor Săi, ajutorul Lui era în Dumnezeu: El Se încredința Celui care judecă drept. Când a fost acuzat pe nedrept înaintea sinedriului iudeu, „tăcea“ (Matei 26.63). La acuzațiile iudeilor în prezența lui Pilat, „nu răspundea nimic“. Lui Pilat însuși „nu i‑a răspuns nici măcar un singur cuvânt“ (Matei 27.12‑14). Irod, care își bătea joc, l‑a întrebat multe lucruri, „dar El nu i‑a răspuns nimic“ (Luca 23.29). El tăcea înaintea oamenilor, pentru că Își avea ajutorul în Dumnezeu.
Cât de bine ar fi dacă am putea și noi să călcăm pe urmele Sale și, în fața cuvintelor rele ale oamenilor, oricare ar fi proveniența lor, să putem tăcea, înțelegând că Domnul este sprijinul nostru! Să luăm ca pentru noi cuvintele profetului și să spunem: „Domnul este partea mea, […] de aceea Îl voi aștepta. Domnul este bun pentru cei care Îl așteaptă, pentru sufletul care‑L caută. Este bine ca omul să aștepte, și aceasta în tăcere, mântuirea Domnului“ (Plângeri 3.24‑26). Facem mențiunea că numai în acest tip de relație poate fi citat Domnul ca Exemplu al nostru (de a tăcea înaintea oamenilor), pentru că El luase locul de Slujitor. Alte pasaje ne ajută, de asemenea, să înțelegem că un creștin nu trebuie să tacă, ci să se roage fierbinte, să îndemne sau chiar să mustre. Niciodată însă nu trebuie să insulte sau să amenințe.
H. Smith