Domnul este aproape GBV

Domnul are un dușman, diavolul (versetul 39), și acesta folosește lipsa de veghere a oamenilor pentru a face o lucrare rea. Diavolul vine în urma Celui care a semănat sămânța bună în ogorul Lui și seamănă neghină printre grâu. Cuvântul în limba greacă pentru „a semăna“ este aici subliniat printr‑un prefix, astfel că înțelesul ar fi de „a semăna peste“: dușmanul a semănat peste terenul deja semănat cu grâu. Pentru această acțiune a folosit o buruiană, zizanie (neghină), care în prima fază de creștere se aseamănă foarte mult cu grâul, și ale cărei rădăcini sunt amestecate cu rădăcinile grâului. Doar când apare spicul se poate face diferența între zizanie și grâu (versetele 26 și 27).

Suntem noi conștienți de faptul că Domnul Isus are un dușman permanent în această lume? Acesta este și dușmanul sufletelor noastre, iar el încearcă să distrugă tot ce face Domnul. Lucrarea lui caracteristică este de a denigra Persoana lui Hristos și Cuvântul Său. După cum Hristos este Adevărul și Martorul credincios (Ioan 14.6; Apocalipsa 3.14), tot așa diavolul este mincinos și tatăl minciunii (Ioan 8.44). El înșală tot pământul (Apocalipsa 12.9; 20.3). Cum face aceasta? Îi aduce pe „fiii celui rău“ în mijlocul poporului lui Dumnezeu, pentru a împrăștia poporul. Aceasta este intenția sa perfidă: dacă nu‑i poate smulge pe fiii Împărăției, îi poate măcar risipi.

Acest gând se desprinde foarte ușor și din Ioan 10. Acolo Domnul Isus spune că hoțul vine „să fure și să înjunghie și să omoare“ (versetul 10). Dar Domnul nu spune că hoțul chiar reușește să facă ce și‑a propus, deși aceasta îi este intenția mârșavă; nimeni nu poate să smulgă vreo oaie din mâna Sa și din mâna Tatălui Său (versetele 28 și 29). Dar, când vorbește despre lup, spune că acesta răpește și împrăștie oile (versetul 12).

C. Briem