Domnul este aproape GBV
Și i‑a zis: „Ia acum pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care‑l iubești, pe Isaac, și mergi în ținutul Moria și adu‑l acolo ca ardere‑de‑tot pe unul dintre munții despre care îți voi spune“. Și Avraam s‑a sculat dis‑de‑dimineață […] și a mers la locul despre care îi vorbise Dumnezeu.
Geneza 22.2,3
Avraam primise de la Dumnezeu o misiune grea. Acum credința lui se arată prin faptul că ascultă de glasul lui Dumnezeu și, de asemenea, prin faptul că se trezește dis‑de‑dimineață pentru a împlini ceea ce Domnul așteaptă de la el.
Avraam dă expresie acestei prețioase însușiri a credinței, care este ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu, o ascultare nemijlocită, necondiționată și fără compromisuri. Dacă ne gândim la ce trebuia să facă atunci Avraam, vedem cât de puternic strălucește frumusețea credinței sale.
Expresia „ascultarea credinței“ este întâlnită în Biblie de două ori, una la începutul și una la sfârșitul Epistolei către Romani. Credința se arată prin ascultare! Întoarcerea la Dumnezeu este de asemenea un act al ascultării. Dumnezeu poruncește acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască. Acesta era miezul mesajului vestit de Pavel în Areopagul din Atena (Fapte 17.30).
Oricine dă curs acestei invitații divine și se pocăiește se numără printre cei care ascultă de Cuvântul lui Dumnezeu. Și astfel, în timp ce își recunoaște înaintea Lui păcatele și crede în Numele și în lucrarea Domnului Isus (1 Ioan 1.9; Fapte 16.31), împlinește ceea ce așteaptă Dumnezeu. În viața celor răscumpărați, credința în Dumnezeu este de asemenea dovedită prin ascultare.
M. Billeter