Domnul este aproape GBV

Faptul că avem viața, ținta vieții constituind‑o întotdeauna lucrurile de sus, aceasta ne face capabili să dăm morții mădularele care sunt pe pământ și care aparțin sferei de jos, față de care noi am murit. Trebuie să le negăm în mod practic: nu avem nimic de‑a face cu ele! Aceste mădulare sunt poftele și roadele lor exterioare.

Primele două sunt fapte: curvia și necurăția. Următoarele trei sunt sentimente: patima, pofta rea și lăcomia. Dintre sentimente, în primul rând este menționată patima, acea iubire care, deși legitimă în sine, se dereglează atunci când se manifestă față de lucruri nepermise și care degenerează în afecțiuni în fața cărora duhul nu mai are putere să se opună. În al doilea rând este menționată pofta rea, acea dorință a inimii firești pentru lucruri vinovate. Iar în al treilea rând, lăcomia, care în accepțiune generală înseamnă dorința ilicită de a‑ți însuși ceea ce nu îți aparține, de a te folosi de mijloace rele pentru a‑ți atinge scopul, de a avea bani, în duh de zgârcenie. Pe scurt, lăcomia contravine integrității morale (vedeți 1 Tesaloniceni 4.5‑7) și este conturată în porunca a zecea din decalog. Dacă inima se lasă pradă lucrurilor pe care le poftește, aceasta înseamnă idolatrie, deoarece se abate de la Dumnezeu. De aceea apostolul sintetizează spunând: „Lăcomia, care este idolatrie“.

„Mădularele noastre, cele de pe pământ“ se referă la păcatul concret din carne și la manifestările lui, ceea ce am putea numi forul interior al poftelor; împlinirea acestor pofte atrage după sine mânia lui Dumnezeu asupra acelora care se află astfel într‑o stare de răzvrătire și de neascultare față de Dumnezeu. Această stare își găsește expresia în „fiii neascultării“.

H. Rossier