Domnul este aproape GBV

Prin credință, Avraam, când a fost încercat, l‑a adus jertfă pe Isaac, […] socotind că Dumnezeu poate să învieze chiar dintre morți, de unde, vorbind figurativ, l‑a și primit.

Evrei 11.17,19

Cât de uimite trebuie să fi fost oștirile îngerești privind la felul în care Avraam a călătorit cu răbdare, timp de trei zile, după care, ajungând la locul indicat de Dumnezeu, și‑a ridicat mâna pentru a‑l jertfi pe singurul său fiu, pe acela pentru care se rugase și pe care îl așteptase atât de mulți ani cu încredere neclintită în Dumnezeu! Ce ocazie a fost aceasta pentru Satan, de a‑și trimite săgețile arzătoare! Ce prilej pentru el de a face sugestii ca acestea: «Ce mai rămâne din promisiunile lui Dumnezeu cu privire la sămânța ta și la moștenire, dacă îl vei jertfi pe singurul tău fiu? Poate ești înșelat de o revelație falsă; ori, dacă e adevărat că Dumnezeu ți‑a cerut asta, oare El nu știe că, odată ce‑ți vei jertfi fiul, toate nădejdile tale se vor spulbera? Gândește‑te și la Sara; ce va face ea dacă îl pierde și pe Isaac, după ce te‑a convins deja să‑l alungi pe Ismael?». Astfel de săgeți vor fi fost poate înfipte de vrăjmaș în inima lui Avraam. Dar care a fost răspunsul patriarhului la toate aceste gânduri întunecate? Învierea!

Învierea este remediul măreț al lui Dumnezeu pentru toată ruina și pagubele provocate de Satan. Odată aduși în acest punct, am sfârșit‑o cu puterea lui Satan, al cărei ultim efect este moartea. Satan nu se poate atinge de viața primită prin înviere, fiindcă ultima manifestare a puterii lui a fost la moartea lui Hristos. Dincolo de ea nu mai poate face nimic. Prin urmare, iată siguranța poziției Adunării: viața ei este „ascunsă cu Hristos în Dumnezeu“! Binecuvântată poziție! Să ne bucurăm tot mai mult de acest loc binecuvântat pe care îl avem!

C. H. Mackintosh